Sistem imunitar

Sistem ce asigura protectia orga­nismului împotriva infecţiei cu germenii patogeni din mediu.

Acest sistem cuprinde celule imunocompetente, organele limfoide care Ie produc cele care le găzduiesc şi diferitele molecule pe care celulele sunt capabile să le producă.

El poate fi împărţit în două subsisteme : sistemul imunitar natural şi sistemul imunitar adaptativ.

Sistemul imunitar adaptativ intervine atunci când sistemul imunitar natural nu este suficient pentru eliminarea unui germene.

Celulele acestui sistem cuprind limfocitele T, limfocitele B  şi anti­corpii  ( substanţele pe care acestea din urmă le elaborează).  Sistemul imunitar adaptativ se modifică la fiecare infecţie cu scopul de a reacţiona mai eficace faţă de microbii pe care deja i-a mai întâlnit.

Limfocitele conţin la suprafaţa lor molecule (receptorii) care le permit să recunoască antigenele germenilor pe care îi întâlnesc.Limfocitcle T au două funcţii principale : facili­tează activitatea altor celule care aparţin sistemului imuni­tar si  distrugerea directă a celulelor infectate cu virus.

Limfocitele B (produse de măduva osoasă) au drept funcţie principală elaborarea anticorpilor cu ajutorul limfocitelor T. Forma matură a limfocitelor B  (plasmocitele) este locul principal de elaborare a anticorpilor. Anticorpii sunt proteine specializate.

Un prelevat sangvin permite studiul cantitativ şi funcţional al diferitelor populaţii limfocitare si anticorpi. In caz de constatare a unei anomali acest examen permite să se orienteze cercetarea cauzei prin alte examene comple­mentare.

Patologia sistemului imunitar cuprinde deficienţele imunitare, hipersensibilitatea şi bolile autoimune.

Deficientele imunitare pot fi consecinţa anomaliilor gene­tice congenitale, a unei infecţii cu un virus, a unei iradieri sau a unui tratament imunosupresor. Hipersensibilitatea este o hiperactivitate a sistemului imunitar.

Bolile autoimune sunt consecinţa unei dereglari de toleranţa (incapacitate naturală a sistemului imunitar de a tolera constituenţii sau produşii propriilor sale celule).

Sistemul imunitar natural  urmăreşte să împie­dice pătrunderea germenilor şi îi atacă atunci când ei au depăşit barierele externe ale organismului, provocând o inflamaţie acută.

Sistemul imunitar natural este constituit din bari­erele fizice, din diferite celule prezente în sângele circu­lant cat şi de două tipuri de proteine specializate, complementul şi citokinele.

Barierele fizice cuprind straturile superficiale ale epidermului, substanţele antibacteriene care acoperă pielea şi care sunt prezente în sudoare, mucusul dens secretat de celulele situate pe orificiile, acizii tari ai stomacului şi de către substanţe, ca lactoferina, care se fixează pe elementele vitale ca fierul şi le împiedică să intervină în multiplicarea a numeroase bacterii.

Celulele sângelui circulant sunt fagocitele ( macrofagele şi polinuclearele) care încorporează germenii şi îi omoară; mastocitele, care conţin mari granulaţii de substanţe chimice eliberate de îndată ce primesc o stimulare adecvată; celulele  care recunosc celulele infectate cu virus  se fixează pe ele şi le omoară făcând să pătrundă în ele substanţe chimice letale.

Complementul este un sistem enzimatic care cuprinde o serie de proteine diferite care învăluie germenii atunci când aceştia pătrund în organism. Una dintre proteine se fixeză la suprafaţa germenelui, celelalte componente ataşându-se în cascadă. Această reacţie are drept rol să atragă fagocitele în afara circulaţiei sangvine spre germene (proces denumit chemotaxie)  pentru ca fagocitul să se ataşeze, să-l ingere, să facă o breşă în membrana lui exterioară, ceea ce antrenează spargerea lui (liza).

Citokinele cuprind mai ales interferonii, moleculele secretate de către celule ca răspuns la o infecţie de origine virală, care protejează celulele învecinate „interferând” cu eliberarea de noi particule virale, plecând de la celula infectată. Alte citokine favorizează dezvoltarea unui ţesut nou, ca urmare a leziunilor tisulare de origine microbiană şi ajută celulele să elimine germenii pe care îi conţin.

CSID.ro nu isi propune sa inlocuiasca consultul medical de specialitate, informatia prezentata pe acest site are un caracter informativ. Utilizatorii nu trebuie sa isi fundamenteze actiunile viitoare pe sfaturile furnizate de CSID.ro, pentru ca intotdeauna diagnosticul medical necesita consultarea in persoana a unui medic specialist. Informatiile de pe site si materialele aferente sunt oferite spre folosire "asa cum sunt" fara garantii de nici un fel. Informatia prezentata poate include inacurateti de ordin tehnic sau erori de tastat. Informatiile acestui site va sunt oferite cu buna credinta, din surse apreciate ca fiind de incredere.

Mirela Gruia
Absolventă a facultăţii de medicină Carol Davila din Bucureşti, iar apoi cu un masterat in jurnalism si comunicare a lucrat în marketing şi PR şi are peste 10 ani de experienţă în presa scrisă.
citește mai mult
Vezi Termeni medicali în ordine alfabetică
Cel mai nou articol Video:
Cariotipul molecular pre-și post-natal: ce este și când se recomandă?