Bullyingul şi influenţa sa asupra copilului

Omul, ca individ, a reuşit să îşi ocupe locul în lanţul trofic manifestând o formă sau alta de violenţă. Vrem, nu vrem, realitatea este că violenţa este prezentă în viaţa noastră. Mai mult, ea face parte din natura umană. 

Ce este violenţa?

Este necesar să facem o diferenţiere între partea pozitivă şi cea negativă a conceptului de violenţă, nu înainte de a încerca definirea acesteia.

„Violenţa poate fi definită ca fiind comportamentul manifestat de către un individ în vederea obţinerii anumitor beneficii de ordin material sau psihosocial. Dacă vorbim despre partea pozitivă a manifestărilor violente putem atribui elemente ce ţin de dezvoltare care pot fi întâlnite în competivitate. Ca exemple avem: competiţiile sportive, mediul organizaţional, creşterea pe scară ierarhică într-o organizaţie. La violenţa, ca formă de manifestare negativă a comportamentului ne vom referi folosind termenul de Bullying”, ne-a explicat Alex Ştefan, psiholog la Asociaţia pentru Intervenţie Terapeutică în Autism (AITA).

Bullyingul este prezent în viaţa noastră de zi cu zi, în orice mediu şi în orice formă. Pentru a înţelege acest fenomen, trebuie să vedem cum apare, dar mai ales care este mediul incipient de manifestare a acestuia. De aceea, este necesar să avem în vedere familia de provenienţă a copilului.

„Familia este primul loc în care copilul mic poate fi expus unor comportamente violente, fie că sunt direcţionate asupra lui, fie că sunt direcţionate asupra altor membri ai familiei. Cu această imagine formată încă de timpuriu, copilul ajunge în sistemul de învăţământ, un mediu propice pentru manifestarea cumportamentelor violente, dacă acest sistem nu are instrumentele necesare pentru formarea unei dezvoltări bazate pe competiţia pozitivă, pe recompensă, pe valorizarea formării unor relaţii interspersonale sănătoase”, spune specialistul.

Influenţa jocurilor video

Un alt element esenţial în dezvoltarea fenomenului de bullying, ce trebuie menţionat, este reprezentat de importanţa pentru copil a mesajelor transmise prin intermediul mass-media, dar şi prin intermediul jocurilor video.

Datele oferite de UNICEF arată că România se află pe primul loc în Europa în ceea ce priveşte numărul de elevi agresaţi de alţi colegi. Datele fac referire la copiii cu vârste cuprinse între 11-15 ani.

„Nu de puţine ori un copil ajunge să se confrunte cu manfestările agresive ale celoralţi colegi. Cel mai adesea copiii care sunt agresaţi provin din familii nevoiaşe, cei timizi care nu resuşesc să se identifice cu un grup, copiii care suferă de o afecţiune (fie că este vizibilă sau nu), sau cei supraponderali. Aproape de fiecare dată, victima se va afla pe o poziţie inferioară”, ne-a explicat psihologul Alex Ştefan.

Acesta a subliniat şi faptul că agresorul apare de cele mai multe ori dintr-un grup şi îşi doreşte să îşi afirme supremaţia, să îşi păstreze statutul în grupul din care face parte sau să obţină o nouă poziţie ierarhică. Acesta poate apela la o multitudine de metode agresive: injurii, înjosiri, atribuirea de porecle, intimidare, furt sau chiar violenţă fizică.

Cum te protejezi împotriva bullyingului?

Ca forme de protecţie împotriva fenomenului de bullying se pot enumera:

  • incluziunea într-un grup
  • încurajare discutării problemelor cu persoane avizate - profesori, psihologul şcolii, Asociaţia Telefonul Copilului
  • evitarea pe cât posibil a confruntărilor

Efectele fenomenului de bullying

Specialistul de la AITA susţine că efectele unui astfel de fenomen pot avea repercusiuni asupra dezvoltării psihoindividuale a copilului. Mai mult, aceste efecte pot rămâne şi pot fi văzute şi în viaţa adultă a acestuia.

În plan imediat, copilul poate manifesta:

  • refuzul de a merge la şcoală;
  • insecuritate;
  • izolare;
  • sentiment de singurătate şi neajutorare;
  • dezvoltare unei slabe stimei de sine care se poate manifesta prin denaturarea felului în care percepe modul în care se vede el pe sine, felul în care crede că îl percep ceilalţi şi felul în care doreşte să fie văzut de către ceilalţi;
  • lipsa poftei de mâncare;
  • rezultate academice slabe;
  • depresie;
  • suicid.

”În funcţie de resursele psihice de care dă dovadă, adultul ce a fost victima bullyingului în copilărie poate amplifica repercusiunile din trecut. Astfel, acesta poate avea dificultăţi în legarea unor relaţii interpersonale sănătoase, în formarea unei familii, poate privi eşecul ca fiind ceva natural pentru el şi îţi poate găsi alinarea în manifestarea unor comportamente distructive - alcool, droguri, infracţiuni. Sau se poate transforma la rândul lui într-un adult ce utilizează violenţa ca formă de manifestare preponderentă în obţinerea unor beneficii psihice de care a fost privat în copilărie”, a mai subliniat psihologul Alex Ştefan.

Chiar dacă la prima vedere lucrurile nu par grave în Romania, o privire mai atentă asupra acestui fenomen arată contrariul. De aceea, susţine specialistul, această problemă necestită o abordare holistă cu implicarea tuturor factorilor tangibili - părinţi, profesori, psihologi, media, membri responsabili ai guvernului impreună cu autorităţile locale.

În primul rând, familia ar trebui să fie aceea ce oferă baza unei dezvoltări psihice armonioase, ca mai apoi sistemul de învăţământ prin intermediul profesorilor să îşi asume importanţa pe care o reprezintă în continuarea dezvoltării acestei baze.

Citește și:
De ce sunt copiii răutăcioşi şi agresivi unii cu alţii?
Pericolul tratamentului cu gentamicină la copii
Şcoala pentru copii cu ADHD: sistemul trebuie să se adapteze la copil, nu invers!
Exclusiv Online - 03.05.2017

Citarea se poate face în limita a 250 de semne. Nicio instituţie sau persoană (site-uri, instituţii mass-media, firme de monitorizare) nu poate reproduce integral scrierile publicistice purtătoare de Drepturi de Autor fără acordul Mediafax Group.