Desenele copilului: învaţă să le interpretezi

Întotdeauna m-au fascinat desenele copiilor şi m-am întrebat adesea dacă ceea ce aştern ei pe hârtie are logică sau reprezintă ceva profund din fiinţa lor.

Adriana Costache, psiholog clinician specialist, mi-a explicat cât de importante sunt aceste desene şi cum ne pot ajuta să descifrăm psihicul copiilor.

Iată ce mi-a explicat dânsa, pe larg!

„Meseria de părinte nu este scutită de greşeli, mai ales că micuţii aflaţi în primele faze ale dezvoltării sunt surprinzător de imprevizibili, dar este important aă eventualele erori să nu depăşească anumite limite şi să fie corectate pe parcurs. Sunt unele lucruri care pot ajuta la o mai bună înţelegere a caracterului, temperamentului, emoţiilor şi sentimentelor copilor noştri.

Din momentul în care este capabil să ţină în mână un creion, copilul schiţează, trasează linii, scrijeleşte pereţii sau orice altă suprafaţă pe care o are la îndemână. Astfel, copilul îşi exprimă dorinţa puternică de a se reprezenta prin intermediul unor semne care la prima vedere par indescifrabile, dar, care sunt mesaje cu sens şi elocvente adresate într-o prima etapă, mamei şi tatălui: desenele lui reprezintă modul sau de a comunica lumii că există şi că este capabil să îşi facă simţită prezenţa în această lume.

Orice desen are o semnificaţie: este suficient să îi cerem copilului să ne explice ce a desenat. Prin explicarea desenului se naşte o poveste: povestea dorinţelor, a emoţiilor, a temerilor; o harta detaliată a parcursului creşterii în etape , în ritmuri biologice şi psihologice bine conturate pe hârtie.

Desenele din primii ani sunt deja o expresie a modului său de a fi, sunt istorioare al căror regizor este chiar copilul, sunt un instrument prin care “micul artist” dialoghează cu lumea celor mari. Adulţii trebuie să acorde mai multă atenţie acestor semnale deoarece, copilul nu cunoaşte încă alte moduri de a vorbi despre bucurii, despre dezamăgiri sau despre suferinţă care îl apasă şi care în mod eronat, adulţilor le poate părea exagerată.

Multe stări de tensiune, conflicte conştiente sau inconştiente şi abordări personale se manifestă chiar prin intermediul acestor imagini prin care copilul îşi spune nemulţumirile şi se eliberează de tensiuni. Mai este ceva ascuns în desenele copiilor: prin încercarea de a ţine creioanele în mână, copilul îşi dezvoltă coordonarea armonioasă a mişcărilor şi se obişnuieşte să-şi organizeze ideile şi impulsurile într-un spaţiu prestabilit şi limitat.

Psihologii şi neuropsihiatrii infantili folosesc din plin desenele pentru investigarea problemelor legate de creştere.

Dispunerea desenului pe foaie urmează o lege interpretativă numită “simbolism spaţial” care atribuie fiecărei părţi a foii o semnificaţie clară. Dacă ne imaginăm o foaie de hârtie împărţită în nouă segmente, fiecare segment atunci când este ocupat constant, corespunde unei caracteristici a desenatorului şi arată tendinţele şi abordarea sa faţă de viaţă şi mediu, astfel:

Aminitiri

Fantezie

Vis

Legătura cu originile

Egocentrism

Eul proiectat în viitor

Frica

Nesiguranţa

Dorinţa

Partea stânga: trecut   Partea centrală: prezent     Partea dreaptă: viitor

O analiză simplificată a caracterului unui copil prin testul figurii umane, poate fi analizat astfel:

Agresivitate – mâini cu gheare, dinţi vizibili, gură roşie, pumni strânşi, figura din profil
Fragilitate – trunchi subţire, picioare abia schiţate, presiune grafică neregulată
Nesiguranţă – picioare absente sau vag conturate, linie grafică tremurată
Teamă – ştersături continue, linii uşoare sau întrerupte
Timiditate -  chip roşu, figura mică în josul paginii, predomină negrul, spaţiu puţin ocupat
Teamă de creştere – figura micuţă, linii delicate şi abia perceptibile, spaţiu puţin ocupat

Acestea sunt doar câteva aspecte ce pot fi observate foarte uşor şi de către părinţi, însă la fel de bine se poate depista un copil extrovertit sau introvertit prin tipul de temperament. Există opt tipuri de temperament: liderul, timidul, nesigurul, visătorul, agresivul, leneşul, dinamicul şi egocentricul.

Voi detalia în continuare câteva tipuri de temperament:

Copilul extrovertit are tendinţa de a ocupă întreaga foaie cu numeroase desene dispuse transversal, care se întind de la un capăt la altul al spaţiului de desen. Desenează forme rotunjite, apăsând pe foaie, îi plac culorile tari, mai ales roşul.

Acest copil este foarte sociabil şi îi place să organizeze mici evenimente prin desen, poate fi impulsiv, cald şi foarte pasional când se joacă. Nu trebuie să îi limitaţi nevoia înnăscută de a se dezvolta şi nici nu trebuie să îi impuneţi multe restricţii, astfel riscaţi să îi transformaţi vitalitatea în agresivitate faţă de el însuşi şi faţă de ceilalţi.

 

 

Copilul introvertit este mai degrabă rezervat, îi place să stea singur sau cu puţine persoane în jur, îşi alege cu grijă prietenii şi nu îşi oferă cu uşurinţă jucăriile pe care le păstrează cu gelozie. Când desenează preferă formele mici, liniare sau întrerupte, pe care le desenează în culori delicate. Apăsarea pe foaie poate alterna de la formele abia trasate la cele redate cu forţă şi punctiforme. Se va concentra într-un colţ al foii, mai ales în partea stângă. În cazul acestui copil, familia trebuie să înveţe să îi respecte discreţia şi să evite să umple casa de oameni ori să îl “constrângă” să socializeze, considerând că îi face bine pentru că, dimpotrivă, i-ar putea dezvolta atitudini de autoagresiune, poate deveni timid din cauza unei educaţii care respectă prea puţin liniile temperamentului său.

 

Liderul este în general expansiv; are un caracter generos şi conciliant, are mulţi prieteni pentru că este simpatic. Acestui copil nu-i sunt niciodată suficiente foile de desen şi cere mereu altele noi, foloseşte cu uşurinţă toate instrumentele care îi sunt puse la dispoziţie şi după ce umple toate spaţiile albe ale foii, are tendinţa să lase urme de culoare şi pe masă. Desenul lui este amplu, cu linii puternice şi hotărâte; când desenează oameni, aceştia sunt mari şi bine evidentiati. Este bine de evitat să îi tăiaţi entuziasmul acestui copil etichetându-l că fiind egocentric sau prea vioi. Limitarea spaţiului unde lucrează îi poate înfrâna potenţialul şi îi poate trezi agresivitatea.

 

Citește și:
Când începe să vorbească copilul şi când ne îngrijorăm că nu vorbeşte?
Bullyingul şi influenţa sa asupra copilului
5 semne că sunteţi pregătiţi să deveniţi părinţi
Exclusiv Online - 01.06.2017

Citarea se poate face în limita a 250 de semne. Nicio instituţie sau persoană (site-uri, instituţii mass-media, firme de monitorizare) nu poate reproduce integral scrierile publicistice purtătoare de Drepturi de Autor fără acordul Mediafax Group.