Sarcina şi infecţia cu virusul hepatitei B

Virusul hepatitei B este o afecţiune care nu trebuie scăpată din vedere. Afla ceea ce trebuie sa ştii despre acest virus, metodele de tratament şi cum influenţează acesta sarcina.
  • Publicat:
  • Actualizat:
Sarcina şi infecţia cu virusul hepatitei B

Virusul hepatitei B este o afecţiune care nu trebuie scăpată din vedere. Primul pas înspre însănătoşire este un stil de viaţă cât mai sănătos.

Iata ceea ce este necesar de ştiut despre acest virus şi manifestările sale alături de metode de tratament şi de asemenea cum influenţează acesta sarcina.

Până la ora actuală se ştie despre hepatita B ca aceasta este un virus ce se transmite de la om la om prin contacul cu fluidele infectate ale altui individ.

Printre aceste fluide se numeră sângele, sperma sau secreţiile vaginale. Este foarte posibilă o infectare prin contact sexual sau înţepături accidentale dar mai ales prin folosirea în comună a acelor. De asemenea mai este riscul din a se primi transfuzii cu sânge infectat sau prin tatuaje, dar şi prin transplantul de organe. Transmiterea de la mamă la făt reprezintă şi ea o posibilitate.

La nivel global se consideră că există între 350 şi 400 de milioane de persoane infectate cu acest virus. La nivel naţional prevalenţa infecţiei este de aproximativ 5%

In privinta manifestărilor clinice, există un spectru foarte vast al infecţiei cu VBH (Virusul Hepatitei B). Sunt posibile forme complet asimptomatice dar şi manifestări mai agresive cu evoluţie rapidă către deces.

Dr. Gherlan George, Medic primar Boli Infecţioase în cadrul Columna Medical Center ne informează că perioada de incubaţie poate varia de la o lună la şase luni. O mare parte a infecţiilor acute sunt complet asimptomatice.
Simptomele în fază incipientă pot include: anorexie, vărsături, febră, oboseală, icter, urini colorate, scaune decolorate. În cele mai severe cazuri, sunt posibile eventuale sângerări din mucoase, somnolenţă, coma. O infecţie cronică este reprezentată de persistenţa antigenului HBs in organism pentru mai mult de şase luni. Infecţiile cornice sunt de obicei asimptomatice până în momentul apariţiei unor complicaţii: ciroza hepatica sau hepatocarcinomul.

După cum ne explică Dr. George Gherlan, de cele mai multe ori diagnosticul pentru hepatita B apare întâmplător datorită unor examene de rutină sau în investigaţiile pentru alte afecţiuni.

Descoperirea AgHBs în sânge ne va indica o infecţie cu VHB. Ulterior vor fi făcute infestigaţii pentru a descoperi în ce punct al dezvoltării se află boala dar şi stabilirea unui tratament.

Tratamentul hepatitei B

Pentru cei ce suferă de această boală, Dr. George Gherlan ne informează că există medicaţie pentru a menţine infecţia sub control dar din nefericire nu şi pentru a o elimina complet din organism.

Ca metode de tratament există două opţiuni:
• Tratamentul cu inferferon durează 48 de săptămâni dar sunt posibile reacţii adverse sau chiar şi lipsa de răspuns în cazul unora dintre pacienţi.

• Tratamentul cu analogi nucleozidici sau nucleotidici este mai bine tolerat de organism şi este şi considerat mai eficient dar din păcate de cele mai multe ori trebuie urmat toată viaţa.

Pentru persoanele ce au o formă inactivă a acestei infecţii cu virusul hepatitei B, nu este necesar un tratament întrucât sunt ajutaţi de sistemul imunitar pentru a controla infecţia.

Mangementul infecţiei VHB în legătură cu sarcina

Apariţia infecţiei VBH înainte de sarcină reprezintă o problemă deosebită. Sunt necesar de luat anumite măsuri de precauţie pe care le vom enumera în continuare.

Dr. Gherlan recomandă ca femeile de vârstă fertilă să aplice pentru testare în legătură cu această infecţie şi cu prezenţa imunităţii împotriva VHB. Un vaccin este recomandat în cazul în care infecţia nu este prezentă dar sistemul imunitar nu este suficient de puternic. Din fericire infecţia nu poate fi transmisă de la tată la făt decât prin intermediul mamei.

De asemenea este recomandat ca toate femeile însărcinate să fie verificate pentru a vedea dacă această infecţie este sau nu prezentă.

În momentul când o persoană necesită tratament şi totuşi doreşte un copil, există mai multe variabile de luat în considerare:

• Tratamentul cu interferon este prima variantă ce va fi luată în vedere. Pentru evitarea sarcinii vor fi folosite metode contraceptive şi se va administra tratamentul. În eventualitatea apariţiei unei sarcini, tratamentul va fi schimbat cu tenofovir sau lamivudină.
• A doua variantă este tratamentul cu tenofovir, acesta fiind acceptabil în sarcină.

De cele mai multe ori infecţia este transmisă în timpul naşterii si nu intrauterin. Astfel, în cazul mamelor infectate se vor lua anumite măsuri pentru a preveni transmiterea bolii:
• În ultimul trimestru de sarcină va fi verificată viremia şi se va începe un tratament antiviral pentru o viremii cât mai mici la naştere.
• Administratea de imunoglobine nou născutului în primele 12 ore după naştere
• Elaborarea unei scheme de administrare a vaccinului anti VBH nou născutului
• În prezent nu există o certitudine vis-a-vis de siguranţa crecută a cezarienei spre deosebire de naşterea naturală.

Dr. Gherlan George, Medic primar Boli Infecţioase

Urmărește CSID.ro pe Google News
Recomandare video
Totul despre stenoza aortică: „Pacientul poate ajunge chiar și la vârsta de 30 de ani să necesite înlocuire de valvă aortică cu o proteză”