Alergia la mucegai: simptome, factori de risc, tratament

Mucegaiurile se dezvoltă în camere umede, vechi şi prost ventilate, în pivniţe în care există multă umezeală, în băi, pe pereţii de exterior umezi şi reci, sub tapet, pe pereţii din spatele dulapurilor, în spatele tablourilor înrămate, sub mochete, în umidificatoare, sisteme de aer condiţionat, ghivecele plantelor, sere şi chiar în frigidere.

De asemenea, se pot înmulţi pe suprafaţa unor alimente, fructe, legume, pâine sau branză. De altfel, enzimele provenite din mucegaiuri sunt adeseori utilizate in industria de prelucrarea a alimentelor. 

“În cazul alergiei la mucegaiuri, alergenii reprezentaţi de sporii acestora, după ce pătrund în organism pe diferite cai, fie prin respiraţie, fie prin contactul cu pielea sau, mai rar, prin consumul unor alimente, vor declanşa rapid  un răspuns de apărare din partea sistemului imunitar. Sporii de mucegai pot acţiona, atât ca alergeni de interior, cât si de exterior, situaţie în care pot declanşa o simptomatologie alergică cu un  profil sezonier, asemănatoare celei declanşate de polenuri’’, precizează medicul alergolog Adriana Nicolae pentru CSID.

Sporii mucegaiurilor de exterior sunt purtaţi prin aer pe distanţe mari, călătorind adesea împreună cu granulele de polen.

“Dimensiunile lor fiind mai mici, au o capacitate mult mai mare de a penetra mai profund în căile respiratorii inferioare. Ei sunt întâlniţi în zonele cu peluze, pajişti, pe sub frunzele căzute ale copacilor, sub resturile de cereale lăsate pe câmpuri şi acolo unde se folosesc îngrăşăminte naturale pentru fertilizarea culturilor agricole. Se cunosc sute de specii de mucegaiuri, dar cele care se implică în declanşarea unor reacţii alergice sunt:  Aspergillus, Alternaria, Penicillium şi Cladosporium’’, adaugă medicul alergolog.

Simptomele alergiei declanşate de mucegai

Contactul cu sporii mucegaiurilor pot declanşa o multitudine de  simptome:

  • strănuturi, mâncărime de nas, secreţii nazale apoase, blocarea nasului cu dificultăţi de respiraţie, scăderea mirosului şi migrene;
  • mâncărimi de ochi, înroşirea conjunctivelor, lacrimare şi edeme ale pleoapelor;
  • tuse, fie productive, ca în bronşită, fie seacă, iritativă, şuierătoare şi cu dificultate acută în respiraţie, ca în criza de astm;
  • mâncărime şi înroşire a pielii, erupţie de tip urticarie sau dermatită;
  • balonare, greaţă, vărsaturi, dureri abdominale şi scaune diareice.

,,Aceste simptome se pot combina, în funcţie de gradul de expunere şi tipul de reacţie alergică implicate. Suspicionarea unei alergii la mucegaiuri se bazează pe reproducerea fidelă a simptomatologiei, în preajma unor surse de mucegaiuri sau într-un anumit sezon al anului’’, mai spune medicul Adriana Nicolae, de la clinica Medicum.

Factorii de risc

Se poate enumera un număr mare de factori care vă pot face să aveti mai multe şanse sa dezvoltati o alergie la mucegai sau să vi se agraveze simptomele unei alergii preexistente.

  • În primul rând, este de menţionat istoricul familial de alergii, factorii genetici cântărind mult în aparitia unei boli atopice. De asemenea, expunerea în  agricultură, la prelucrarea laptelui, exploatarea lemnului recondiţionarea mobilei sau obiectelor de artă vechi, lucrul  în sere, în construcţii, în  vinificaţie şi în industria panificaţiei etc.
  • Dacă locuiţi  într-o casă cu umiditate ridicată, acest fapt poate atrage după sine o sensibilizare alergică la mucegaiurile de interior. Dacă umiditatea interioară este mai mare de 50%, este posibil să aveţi implicit o expunere crescută la mucegai chiar în casa voastră.
  • Dacă lucraţi sau trăiti într-o clădire care a fost expusă la umezeala excesivă, riscul e foarte mare. Exemplele includ infiltraţiile masive de apa din timpul ploilor abundente sau pagubele produse de inundaţii. Umiditatea excesiva va permite mucegaiului să înflorească.
  • De asemenea, dacă aveţi o casă cu o ventilaţie slabă, nu uitaţi să vă verificaţi garniturile de etanşare de la ferestre, care pot prinde umezeală în interior , creând condiţii ideale pentru creşterea mucegaiului. De asemenea, să vă schimbati periodic filtrele de la sistemele de ventilatie. Zonele veşnic umede, cum ar fi băile, bucătăriile sau  subsolurile  sunt vulnerabile şi trebuie atent verificate.

Cum se pune diagnosticul

Majoritatea răspunsurilor alergice la mucegai implică simptome de rinoconjunctivită alergică, dar care nu sunt grave. Cu toate acestea, există şi afecţiuni alergice severe cauzate de mucegai. Acestea includ: astmul alergic, sinuzita fungică alergică, aspergiloza bronho-pulmonară, care complică un astm alergic preexistent sau o fibroză fibrochistică, şi pneumonita de hipersensibilitate.

“Pentru diagnosticarea alergiei la mucegai se poate utiliza testarea cutanată clasică prin înţepătură, respectiv testarea prick cu extractele alergenice standardizate, sau dozarea din ser a anticorpilor (IgE uri specific). Aceştia pot fi specifici unui extract alergenic, dar mult mai valoroase informaţii sunt furnizate de dozarea IgE urilor specifice faţă de componentele moleculare provenite din mucegaiuri, care cântaresc mult în diagnosticarea cât mai exactă a unor afecţiuni alergice grave, dar şi în alegerea corectă a tratamentelor de desensibilizare sau vaccinare. 

De altfel, în afecţiunile severe, cum este cazul aspergilozei bronhopulmonare, se dozează şi alte tipuri de anticorpi eliberaţi în timpul răspunsului imunologic complex. Sunt necesare, de asemenea, şi alte investigaţii, de tipul probelor funcţionale respiratorii, examenului fibroscopic nazal sau examinărilor radiologice, de la cele obişnuite, ca radiografia pulmonară, până la cele performante, de tipul CT sau RMN’’, afirmă specialistul.

Odată diagnosticul confirmat, se recomandă atât măsuri de prevenţie a contactului cu alergenii, cât şi un tratament simptomatic, iar când este posibil şi o desensibilizare alergen specifică.

Cum poate fi prevenită

Măsurile de profilaxie presupun menţinerea mediului ambiant fără umezeală, cu ajutorul dezumificatoarelor, păstrarea camerelor uscate asigurând o bună  circulaţie a aerului, o bună ventilaţie şi o încălzire corespunzătoare.

  • Se va încerca eliminarea surselor de mucegai, curăţarea pereţilor în interiorul şi exteriorul locuinţelor, a ferestrelor. Ba mai mult, înlăturarea posibilelor infiltraţii din acoperiş.

  • De asemenea, trebuie urmărite instalaţiile de aer condiţionat, ca potenţială sursa de alergene, atât în interiorul clădirilor, cât şi în automobile, prin curăţarea lor periodică şi utilizarea unor filtre speciale.

  • Se va evita expunerea în pivniţe, subsoluri, piscine acoperite.

  • Se va evita de asemenea contactul cu iritanţii nespecifici, ca fumul de ţigară, ceaţă şi poluaţi, dar şi consumul de alimente cu mucegai, cum sunt brânzeturile sau mezelurile crud-uscate.

  • Se va avea în vederea şi posibilitatea apariţiei unor reacţii încrucişate între mucegaiuri şi  alimente, ca spanacul sau ciupercile.

“Tratamentul simptomatic al afecţiunilor alergice,  declanşate de contactul cu mucegaiurile, tip rinoconjunctivită, poate să cuprindă picături pentru ochi, sprayuri decongestive  şi antiinflamatoare pentru nas, tablete cu antihistaminice şi chiar preparate cu cortizon, asta în funcţie de localizarea, forma şi gravitatea simptomelor.

Când discutăm despre astmul bronşic alergic sau despre aspergiloza bronhopulmonară, întrucât severitatea simptomelor alergice poate fi ridicată, se pot folosi şi scheme de tratament complexe.  Acestea cuprind bronhodilatatoare, dar şi antiinflamatoare, fie inhalatorii, fie pentru  administrare generală, cum sunt preparatele cortizonice’’, mai spune medicul Adriana Nicolae.

În general, este bine să se respecte planul de acţiune pentru acest tip de afecţiuni respiratorii alergice, în primul  rând ca să nu se ajungă la exacerbări severe, care pot pune viaţa în pericol.

Singurul tratament care se adresează direct cauzei alergiilor este imunoterapia alergen specifică sau tratamentul de desensibilizare. “Principiul acesteia se bazează pe administrarea regulată a substanţei alergenice, până când organismul începe să dezvolte o anumită doză de toleranţă. Treptat, simptomele încep să dispară. Un astfel de tratament durează cel mai putin trei ani şi este început chiar şi la vârste mici, de 4-5 ani.

Din păcate, extractele alergenice în cazul mucegaiurilor sunt foarte greu de standardizat, existând variante destul de puţine pentru vaccinare’’, subliniază alergologul Adriana Nicolae.

 

 

 

 

Citește și:
Copilul meu are alergie, ce fac? Top 5 alergii ce îi pot afecta pe copii
Răceală sau alergie respiratorie? Simptome, tratament, mijloace de diagnosticare
Cum îţi dai seama că suferi de alergie la spermă
Exclusiv Online - 13.12.2017

Citarea se poate face în limita a 250 de semne. Nicio instituţie sau persoană (site-uri, instituţii mass-media, firme de monitorizare) nu poate reproduce integral scrierile publicistice purtătoare de Drepturi de Autor fără acordul Mediafax Group.