Cancerul vaginal: simptome, factori de risc, tratament

Cancerul vaginal este un tip de cancer foarte rar care se localizează la nivelul vaginului. Dacă este diagnosticat în primul stadiu, este vindecabil.  Dr. ginecolog Erna Stoian explică pentru CSID care sunt semnele ce anunţă boala, cum poate fi diagnosticată şi care poate fi tratamentul.

Simptomele cancerului vaginal

În primele stadii cancerul vaginal poate să nu prezinte niciun simptom. Pe măsură ce progresează pot apărea anumite semne, cum ar fi:

  • Sângerare vaginală anormală.
  • O umflatură sau o tumoră în vagin.
  • Secreţie vaginală apoasă
  • Polakiurie (Creşterea anor­mală a numărului de micţiuni).
  • Durere pelvină.
  • Constipaţie.

Tipuri de cancer vaginal

  • Carcinomul Vaginal cu celule scuamoase este cel mai frecvent tip de cancer şi apare în ţesutul scuamos. Acest tip se cancer se răspândeşte lent. Uneori, se mută la alte organe, cum ar fi ficatul sau plămânii, ori la oase. Femeile mai în vârstă au cea mai mare probabilitate de a obţine această formă de boală. Aproape jumătate dintre cazuri apar la vârsta de 60 de ani şi peste.
  • Adenocarcinomul Vaginal apare în ţesutul glandular. Se răspândeşte la ganglionii limfatici, în zona inghinală şi în plămâni.
  • Melanomul vaginal apare în melanocitele vaginale.
  • Sarcomul vaginal se instalează în ţesutul conjunctiv sau muscular al vaginului.

Factorii de risc

Cauzele apariţiei cancerului vaginal nu sunt bine cunoscute, dar există câţiva factori ce cresc riscul apariţiei:

  • Vârsta înaintată. Riscul de cancer vaginal creşte cu vârsta, majoritatea cancerelor fiind diagnosticate după 60 de ani.
  • Prezenţa neoplaziei intraepiteliale vaginale care este cauzată de infecţia cu transmitere sexuală HPV. Aceasta cauzează cancer de col uterin, vaginal şi vulvar. Există vaccinuri  care te pot proteja de anumite tulpine ale HPV. Aproximativ nouă din fiecare zece cazuri de cancer vaginal sunt legate de HPV . Aceasta este cea mai frecventă infecţie cu transmitere sexuală.
  • Expunerea la dietilstilbestrol. Pericolul planează asupra femeilor ale căror mame au luat un hormon numit dietilstilbestrol în primele luni de sarcină . Între 1938 şi 1971, medicii au prescris de multe ori acest medicament femeilor gravide pentru a preveni avortul spontan şi alte probleme. Aceştia au încetat să mai folosească medicamentul în 1971.
  • Parteneri sexuali multipli.
  • Vârsta scazută la începerea vieţii sexuale.
  • Fumatul.
  • Infecţia cu HIV.

Complicaţiile bolii

Cancerul vaginal poate da metastaze la distanţă în plămâni, ficat sau oase.

Metode de diagnosticare

De multe ori, boala nu dă semne de de avertizare. Medicul o poate depista în timpul unui examen de rutină sau a unui test Papanicolau. Dacă aveţi dureri la contactul sexual, nu înseamnă că aveţi cancer vaginal. Ar putea fi o infecţie, dar  este important să o verificaţi.

Dacă un examen pelvian sau un test Papanicolau arată că poate exista cancer, medicul ar putea dori să se uite mai atent, iar atunci poate recurge la colposcopie. Pentru a vă verifica vaginul şi colul uterin, acesta va folosi un instrument flexibil, prevăzut cu o cameră, un colposcop. De asemenea, ar putea recolta şi probe din ţesut. Un specialist va studia probele sub microscop. Aceasta se numeşte biopsie.

Dacă se pune diagnosticul de cancer, medicul va alege un tratament în funcţie de mai mulţi factori: tipul de cancer, stadiul, prezenţa la alte organe,  dacă aţi avut o histerectomie etc.

Cel mai probabil, medicul poate recomanda:

  • Tratamentul chirurgical . Acesta este tratamentul cel mai comun. Medicul poate utiliza un laser pentru a elimina ţesutul afectat. În unele cazuri poate fi necesară eliminarea vaginului sau a unei părţi din el. Se va efectua o histerectomie. Acesta este momentul în care uterul este scos. Uneori, cervixul sau alte organe trebuie eliminate. Multe femei pot avea o viaţă normală după operaţie. Sexul poate creşte însă şansa de infectare şi poate provoca sângerări la locul chirurgical. 
  • Terapia cu radiaţii. Acest tratament se bazează pe raze X de mare putere. De asemenea, medicul poate plasa o sursă radioactivă în interiorul sau în apropierea tumorii. Tratamentele din zona pelvină pot afecta ovarele. Acestea reduc producţia de estrogen, ceea ce duce la apariţia simptomelor, cum ar fi bufeurile şi uscăciunea vaginală. Acest tip de terapie poate irita ţesuturile sănătoase. 
  • Chimioterapia ucide sau opreşte creşterea celulelor canceroase cu ajutorul medicamentelor.  Efectele secundare, cum ar fi greaţa, căderea părului şi modificările greutăţii corporale, nu pot fi însă trecute cu vederea.

Poate fi prevenit cancerul vaginal?

Nu există nicio modalitate de prevenţie 100% a cancerului vaginal, dar sunt anumite măsuri ce scad riscul :

  • Controale regulate la medicul ginecolog şi efectuarea testului.
  • Vaccinarea HPV.
  • Evitarea sau renunţarea la fumat.
  • De asemenea, nu faceţi sex cu mai mulţi parteneri.
  • Nu faceţi sex cu cineva care are mai mult de un partener.
  • Utilizează prezervativul în timpul sexului.
  • Adesea, cancerul vaginal poate fi vindecat dacă este detectat şi tratat devreme.

 

 

 

 

 

 

 

Citește și:
Cancerul vaginal, o boala rara dar periculoasa
Exclusiv Online - 06.12.2017

Citarea se poate face în limita a 250 de semne. Nicio instituţie sau persoană (site-uri, instituţii mass-media, firme de monitorizare) nu poate reproduce integral scrierile publicistice purtătoare de Drepturi de Autor fără acordul Mediafax Group.