Colesterolul: medicamente, dietă şi sport

Despre colesterolul bun şi cel rău, despre importanţa acestora în buna funcţionare a inimii şi a întregului organism, dar şi de ce analize, teste am avea nevoie pentru a şti cum stăm cu nivelul colesterolului, am stat de vorbă cu medicul cardiolog Carmen Gherghinescu.

Colesterolul bun şi colesterolul rău

C.S.Î.D.: Ştim deja că un nivel crescut al colesterolului înseamnă un risc crescut în bolile cardio-vasculare. Haideţi să începem prin a vedea ce este colesterolul de fapt?
Dr. Carmen Gherghinescu:
Colesterolul este, de fapt, un alcool. Este una dintre substanţele organice foarte importante pentru celula vie, care este sintetizat în corpul omului şi este utilizat pentru multe funcţii ale celulelor vii, sănătoase, funcţionale. Este folosit pentru funcţia oricărei celule. Este în membrana celulelor, este unul din elementele importante pentru materia care constituie celulele nervoase, creierul, terminaţiile nervoase. Este important în sinteza unor hormoni, a unor vitamine liposolubile, deci nu trebuie să îl privim ca pe un agresor, ca pe un duşman. Sunt, însă, altele lucrurile care îl pot transformă într-un duşman al corpului uman.

C.S.Î.D.: Există colesterol bun şi colesterol rău?

C.G.:
În intenţia de a face oamenii să înţeleagă ce anume, din zona această de tulburări de metabolism, este nociv şi ar putea să dăuneze sănătăţii, am definit colesterolul bun HDL, cel cu densitate mare a lipoproteinelor şi colesterolul rău LDL , adică cel cu densitate scăzută a lipoproteinelor. S-a făcut această distincţie pentru că s-a constatat că LDL este cel care determina suferinţe la nivelul arterelor în momentul în care este într-o cantitate crescută în sânge.

În anumite condiţii este de vină pentru formarea de plăci de arteroscleroză pe arterele corpului însemnând inimă, creier, rinichi. Colesterolul cu densitatea mai mare (HDL) protejează împotriva agresiunii colesterolui rău, însă şi aici sunt studii în derulare care încep să pună sub semnul întrebării dacă un HDL excesiv este protector. În momentul de faţă nu avem argumente pentru a ne schimba punctul de vedere. În medicină, noi ne gândim foarte mult şi la dovezile pe care le avem.

C.S.Î.D.: Ce ştim în momentul de faţă este că, totuşi, colesterolul este un factor de risc pentru bolile cardio vasculare. Care este legătura? Cum se întâmplă în organism?

C.G.:Întotdeauna când discutăm despre boli cardiovasculare şi despre prevenţie este bine să înţelegem că e vorba de un cumul de factori de risc. Nu este suficient să corectezi colesterolul şi să previi boala aterosclerotica. Nu este de ajuns să opreşti fumatul şi să previi boala ateroslecrotică. Trebuie să înţelegem că pornim de la premisa că un stil de viaţă ok,  mai ales pentru cineva care are în familie antedecente semnificative: infarct, accidente vasculare sau hipertensivi la vârstă tânără, diabetici la vârstă tânără.

Pentru această parte a populaţiei este foarte important de urmărit ce se întâmplă cu aceste LDL colesterol în momentul în care valorile trec de normal. Poate să devină agresiv, să se depună pe pereţii vaselor din interiorul pereţilor arterelor, depunându-se se formează nişte plăci de arteroscleroză. Aceste plăci pot să sufere transformări: să se depună calciu, să se creeze fibroză. Imaginaţi-vă  o rană care se cicatrizează şi cum arată o rană cicatrizată.

Cam aşa am putea să ne imaginăm că arată un perete de vas la care există  o placă de arteroscleroză mare cu endotel deasupra ei. Practic, această placă se poate fisura, se poate rupe. Atunci apar evenimentele dramatice acute, apare infarctul miocardic, la nivel cerebral atacul ischemic cerebral acut ş.a.m.d. Vulnerabilizează vasul şi expun la riscul de a fi lezat şi de a produce obstrucţie de flux de sânge.

Nivelul crescut de colesterol: ce e de făcut

C.S.Î.D.: Despre persoanele care au antecedente în familie. Istoricul familial şi cel genetic este foarte important?
C.G.:
Da, aşa este. Această panoplie de factori de risc intră în atenţia cuiva cam după vârsta de 40 de ani. Dar, dacă în familie (rudele de gradul I în mod special), la o vârstă sub 40 de ani a existat un infarct miocardic, accident vascular, moarte subită, atunci ar trebui să verificăm toţi factorii de risc, inclusiv colesterolul.

Sunt şi situaţii mai speciale: hiperlipidemii familiale când din naştere este o anomalie de metabolism, de sinteză, de colesterol  şi atunci copilaşii  fac devreme colesterol mare lucru pe care pediatrii îl descoperă. În general însă, vorbind la nivelul de oameni obisnuiţi, considerând că nu avem o boală rară, în funcţie de ce ni s-a întâmplat în familie, ne putem orienta  spre ce anume trebuie să controlăm în viaţă noastră şi să nu ne expunem la nişte factori de risc, iar aceştia cuprind, printre altele şi colesterolul.

C.S.Î.D.: Care sunt analizele care depistează nivelul colesterolului?
C.G.:
Testarea profilului lipidic nu este un test de screening uzual decât după o anumită vârstă. Şi cuprinde un colesterol total, trigliceride, HD, LDL colesterol. Cam acestea sunt lucruruile pe care le căutăm atunci când vrem să vedem care este profilul metabolic al unui pacient, pe care îl bănuim că ar avea factor de risc de boală vasculară.

C.S.Î.D.: Şi după ce am aflat că avem un astfel de nivel crescut, care sunt paşii?
C.G.:
Paşii sunt în felul următor: Ne uităm, în primul rând, dacă pacientul acesta se încadrează într-o anumită grupă de risc; adică într-un fel gândim când vorbim de cineva care a trecut printr-un infarct. Atunci vrem un LDL de 70. Dacă este cineva care nu are probleme în familie, nu fumează, nu este hipertensiv, acceptăm şi un LDL mai mare 120, 150, 160. La 150 LDL începem să ne uităm şi mai atent la ceilalţi factori de risc, deci nu cred că putem să discutăm de o valoare ţintă a LDL-ului decât atunci când avem şi celalate  lucruri cunoscute despre un pacient.

Şi aceste celalate lucruri sunt nişte scoruri europene, înseamnă alţi factori de risc asociaţi: fumat, hipertensiune, înseamnă vârstă. Judecăm diferit lucrurile. De reţinut, valoarea pe care o dorim la o persoană care a avut un eveniment cardiovascular sau care este diabetic este sub 70, 100. La un cetăţean fără probeleme, trecut de 40 de ani ne-am dori un 150 la LDL colesterol.

Colesterolul: cum ajută dieta şi sportul

C.S.Î.D.: Există o medicaţie prin care se poate ţine sub control sau trebuie asociat şi un stil de viaţă?
C.G.:
Invers. În funcţie de nivel şi de ce s-a întâmplat până am aflat că avem un colesterol ridicat, primul pas este schimbarea stilului de viaţă şi eliminarea factorilor de risc. Modificarea alimentaţiei,  o dietă care să ne ajute să scăpăm de exces de grăsimi, de exces de glucide, să nu fim sedentari.

C.S.Î.D.: Sportul este important şi el?
C.G.:
Absolut. Renunţarea la fumat, consumarea de legume. Sunt recomandările pe care toate societăţile medicale le susţin privind consumul de legume, fructe, oleaginoase şi mai puţin dulciuri şi grăsimi. Dar nu întodeauna  un regim alimentar poate corectă colesterolul, sau nu întotdeauana un regim de reglare al colesterolului ni-l putem permite fără să riscăm o recidivă după un eveniment cardiovascular. Şi aici intervine şi medicaţia asociată.

C.S.Î.D.: În funcţie de gravitate, de vârstă, de antecedente, se încearcă prin modelarea stilului de viaţă, dacă nu se intervine şi cu medicaţia?
C.G.:
Acum, noi ştim că şansele de a scădea nivelul de colesterol prin stil de viaţă nu este un procent mare. Dacă este vorba de hipercolesterolemie evidentă şansele ca numai stilul de viaţă să ducă la reducerea pe care ne-o dorim sunt destul de mici. Şi atunci, în funcţie de grupa de vârstă, în funcţie de ce alte riscuri mai are pacientul respectiv, dacă este o depistare întâmplătoare este una, dacă e o analiză la cineva care a avut un eveniment, este alta şi intervenim cu medicaţia.

Clasele sunt cunoscute, care intervin în sinteză colesterolului (statinele), sunt clase care împiedică absorţia colesterolului în mai multe feluri. Şi mai sunt: anticorpi monoclonali care  împedică absorţia de LDL în aceste mecanisme de sinteză şi excreţie. Această medicaţie este rezervată doar unui anumit tip de pacienţi. Şi în general, populaţia nu se întâlneşte şi nu e familiarizată cu el. Cel mai frecvent utilizăm celelalate enumerate. Contraindicaţii ferme nu există. Dar întotdeauana există reacţii adverse că la orice medicament.

C.S.Î.D.: Deci nu există contraindicaţii dacă de exemplu ar fi un bolnav de diabet care are şi această problema cu colesterolul?
C.G.:
Dimpotrivă. În funcţie de ce medicaţie primeşte, facem în aşa fel încât să găsim formula potrivită. Cei care au diabet şi hipercolesterolemie sunt primii care trebuie să primească tratament pentru colesterol.

Colesterol: când se iau medicamente

C.S.Î.D.: Ce faceţi dacă un pacient găsit un nivel destul de mare de colesterol, nu ia medicaţia, care sunt riscurile pentru el?
C.G.:
Citisem o ştire zilele trecute despre un studiu făcut în Irlanda despre ce înseamnă noncomplianţa pacientului la tratament şi cât de important este să ştii să vorbeşti cu el şi cât de important este rolul persoanei care recomandă medicamentul şi celei care îngrijeşte pacientul să înţeleagă că trebuie să ia acest medicament. Adică trebuie văzut în ce măsură are pacientul aceste reacţii adverse şi nu îl poate lua în continuare, sau există suprapunerea unor reacţii adverse de la alte medicamente.  Deci soluţia este să încerci să convingi pacientul să îşi ia tratamentul în continuare şi dacă există reacţii adverse să se încerce cu tratamente din aceeaşi clasa sau din altă clasa  pentru că există destule formule pe care le putem încerca.

C.S.Î.D.: Care sunt reacţiile adverse cel mai des întâlnite?
C.G.:
Comune nu ştiu dacă le putem spune, pentru că nu au acea valoare. Adică procentul de pacienţi care au aceste reacţii adverse nu este atât  de mare încât să  poţi numi reacţii frecvente. Reacţii adverse cu care ne confruntăm în practică, dar nu sunt frecvente. Spre exemplu: miopatia. Statinele dau această reacţie adversă cu dureri musculare şi cu o uşoară creştere de enzime musculare. Care însă, la un anumit nivel poate să fie importantă. Sunt însă foarte bine stabilite normele de urmărire, în ce măsură este sau nu o reacţie adversă. De exemplu un pacient care ia stanină şi se duce şi face un antrenament la sala, a două zi dimineaţă dacă vine şi îşi testează enzimele musculare, pot fi mari. Dar nu o să ştii.

C.S.Î.D.: Deci nu există nişte reacţii adverse des întâlnite?
C.G.:
Au fost discuţii legate de posibile tulburări de memorie sau reacţii depresive care nu au fost confirmate de studii mari ca fiind o legătură directă care să împiedice administrarea statinelor. Unele dintre ele pot să dea o creştere tranzitorie de transaminaze, deasemenea de judecat în context. Revenind la colesterol, avem şi în alte părţi probleme nu doar la nivelul inimii.

C.S.Î.D.: Ce ar trebui să facă oamenii pentru a se păzi de acest nivel crescut al colesterolului?
C.G.:
Ca să nu aibă neplăceri din cauza unui nivel mare de colesterol, cred că în primul rând trebuie să nu fie sedentari şi să evite consumul de alimente foarte grase, mai ales în exces. Lucrurile se stabilesc şi în funcţie de colesterolul de fond de la care porneşte pacientul.

Colesterolul: când mergem la medicul cardiolog

C.S.Î.D.: Pentru că sunteţi medic cardiolog, spuneţi-ne, când ar trebui să venim la medicul cardiolog? Ce simptome ar trebui să ne pună pe gânduri?
C.G.
: Acest subiect este unul foarte plăcut pentru mine pentru că de fiecare dată spun acelaşi lucru: înainte de toate trebuie să vedem ce vârstă avem. Apoi, să vedem cam ce au făcut părinţii noştri la vârstă noastră. Sunt câteva lucruri care trebuie reţinute. Alarmant şi urgent este durerea. Durera precordiala, retrosternala cu caracter opresiune, pumn care pun în discuţie dacă nu cumva este vorba de un eveniment coronarial şi atunci trebuie să vedem de urgenţă un medic cardiolog. Mai sunt lucrurile care deranjează: palpitaţiile, bătăile neregulate, senzaţiile de gol, un tip de aritmie.

Extrasistolele nu sunt întotdeauana semn de boală dar sunt neplăcute şi ne sperie.  Şi doar faptul că scăpăm de o grijă tot este un lucru câştigat, dacă aflăm că e vorba de un lucru banal şi nu e nicio problema. În general trebuie să vedem de ce natură sunt aceste palpitaţii.

La o persoană tânără nu au neapărat o semnificaţie mare, dar la o persoană mai în vârstă poate să fie vorba de o tulburare de ritm, o fibrilaţie atrială care trebuie tratată corect pentru că are nişte riscuri de cardoembolie şi atunci dusă pe picioare la 70 de ani trebuie investigată şi tratată corect. Dacă apar dureri de cap şi ameţeli şi valorile tensionale sunt mari, deasemenea  trebuie să ne adresăm unui cardiolog. În mare astea sunt lucrurile importante de reţinut. Dacă apare o oboseală inexplicabilă şi senzaţia de dispnee adică senzaţia de lipsa de aer neexplicabilă, adică atunci când scade capacitatea de efort fără să avem vreo cauza.

C.S.Î.D.: Dacă nu avem aceste simptome, cam cât de des ar trebui să mergem la medic pentru a preveni problemele cardiovasculare?
C.G.:
Aici rolul medicului de familie nu trebuie ignorat. Medicul de familie, măcar o dată pe an se întâlneşte cu un om sănătos şi îi face o baterie de teste. În momentul în care pe testele acelea apar nişte lucruri mai ciudate poate să meargă mai amănunţit. Eu zic că după 40 de ani, un examen de specialitate pe an este binevenit.

C.S.Î.D.: Cum ar trebui să ne adaptăm stilul de viaţă pentru a prelungi starea de viaţă a inimii şi a aparatului cardiovasucular?
C.G.:
Bolile cardiovasculare sunt, din păcate, pe locuri fruntaşe în mortalitatea pe plan mondial. Evident că toată populaţia se orientează către măsuri de prevenţie în primul rând. Măsurile de prevenţie sunt destul de simple: ştim că sunt factori de risc  care duc spre boală cardiovascuara şi spre desces. Fumatul. Să nu fumezi.  Dacă vrei să trăieşti mult, nu fuma. Evitarea consumului excesiv de alcool. Evitarea sedentarismului. Cu alte cuvinte, o activitate fizică în limitele sportului recreaţional; sport moderat: 30 de minute zilnic sau de 2, 3 ori pe săptămână şi o alimentaţie fără exces de zahăr, grăsimi sau sare.

C.S.Î.D.: Stresul ? Care Este legătura dintre stres şi inimă ?
C.G.:
Stresul după corticoizii care se sintetizează în momentul stresului favorizează sinteză de colesterol. Pe de altă parte, stresul duce la creşterea tonusului vascular, este reacţia normală. Creşte şi valori tensionale şi sinteză de colesterol, creşte şi frecvenţa cardiacă. Stresul este un promotor al aterosclerozei. Dacă ceilalţi factori de risc sunt corectaţi, stresul nu poate să îşi mai facă de cap. Nu putem funcţiona fără stres, este o reacţie normală în profesie. Chiar şi în activităţile recreaţionale avem nevoie de stres. Cheia este echilibrul. Echilibrul în tot ceea ce facem.

Citește și:
Când trebuie să testăm pentru colesterol copiii mai mici de 10 ani
Praz şi ţelină pentru potenţă şi colesterol scăzut!
Ouă: beneficii în dietă
Exclusiv Online - 17.07.2018

Citarea se poate face în limita a 250 de semne. Nicio instituţie sau persoană (site-uri, instituţii mass-media, firme de monitorizare) nu poate reproduce integral scrierile publicistice purtătoare de Drepturi de Autor fără acordul Mediafax Group.