Cum descoperim şi cum tratăm anevrismul

Aproximativ 10% din populaţia cu vârstă peste 60-65 de ani a suferit un anevrism. Deşi de multe ori asimptomatic, un astfel de episod poate deveni fatal în cazul spargerii vasului de sânge, fiindcă hemoragia este masivă. Diagnosticarea rapidă şi corectă poate salva viaţa pacientului, iar  procedurile minim invazive actuale permit o recuperare mult mai rapidă pentru pacienţii cu anumite tipuri de anervism.

Ce este anevrismul?

”Anevrismul reprezintă o dilatare anormală a unui vas de sânge ce poate surveni în orice teritoriu al aparatului circulator”, spune conf. dr. Victor Costache, şeful Clinicii de Chirurgie Cardiovasculară şi director medical al Spitalului European Polisano, preşedintele Societăţii Române de Chirurgie Endovasculară. Printre cauzele care determină apariţia bolii anevrismale, se numără ”hipertensiunea, fumatul, hipercolesterolemia, defectele genetice ale peretului vascular, afecţiuni metabolice, unele infecţii ale organismului şi alţi factori care nu sunt cunoscuţi încă de medicina secolului XXI”, adaugă specialistul.

Anevrismele apar cu precădere în anumite zone ale corpului: la nivelul abdomenului (cele mai frecvente sunt anevrismele aortei abdominale), cerebral (anevrismele arterelor cerebrale), toracelui (anevrismul aortei toracice), precum si la nivelul membrelor  (anevrismul arterei poplitee reprezintă cauza numărul unu de amputaţie în Europa). Anevrismele arterei splenice şi celelalte anevrisme ale arterelor viscerale sunt rare.

Anevrismele aortice afectează între 1 şi 6% din pacienţii peste 60 de ani, iar incidenţa bolii anevrismale este în continuă creştere. La început, pacienţii cu un anevrism de aortă sunt asimptomatici. În general, simptomele apar după ce anevrismul depăşeşte un diametru de 5 cm. Atunci când nu sunt tratate, anevrismele aortice sunt letale. În general, statisticile spun că după primul an de la stabilirea unui diagnostic, 50% din anevrismele aortice se vor rupe, iar în următorii 5 ani, atunci când sunt netratate, acest procent ajunge la 90%.

Metoda cea mai frecventă de diagnosticare a anevrismelor aortice este ecografia de tip Doppler, care poate repera orice anevrism aortic. Pasul următor pentru a stabili cât mai precis diametrul şi volumul anevrismului, de care va depinde stabilirea momentului terapeutic, dar şi a metodei de tratament, este examenul CT Multislice.

Datorită evoluţiei şi disponibilităţii metodelor de diagnostic în diferite instituţii medicale, boala anevrismală aortică poate fi diagnosticată cu uşurinţă şi fiabil, în orice spital care  are un ecograf şi un CT performante.

Tratament prin tehnici minim - invazive

”Putem împărţi în 3 categorii opţiunile terapeutice: chirurgia clasică, chirurgia endovasculară şi tehnicile hibride, care combină cele două proceduri, acestea din urmă fiind însă din ce în ce mai puţin folosite.  Cea mai bună modalitate terapeutică diferă în funcţie de segmentul anatomic al aortei afectate. Tratamentul chirurgical rămâne metoda privilegiată pentru segmentul aortei aflat în imediata apropiere a inimii, pe când cele endovasculare şi minim invazive sunt din ce în ce mai frecvent folosite, cu rezultate foarte bune pentru tot ce înseamnă anevrism al aortei toracice şi abdominale”, explică dr. Victor Costache.

Specialistul arată că, în prezent, tehnicile minim invazive sunt asimilate cu cele endovasculare. ”În loc ca pacientului să îi fie deschis toracele sau abdomenul pentru a exclude anevrismul din circulaţia sanguină, metodele endovasculare privilegiază tratamentul prin interior al vasului de sânge dilatat. Aşadar, printr-o mini incizie de câţiva cm, de cele mai multe ori plasată la nivelul arterei femurale, sub o scurtă anestezie generală, se va insera un dispozitiv medical – endoproteza, care va exclude anevrismul  şi va permite remodelarea şi vindecarea peretelui aortic. Se elimină astfel traumatismul operator asociat cu deschiderea toracelui şi a abdomenului, şi astfel durata de spitalizare se scurtează foarte mult – la numai 3-4 zile, iar pacientul îşi va relua imediat activitatea socio-profesională”, explică dr. Costache.

După o intervenţie endovasculară sunt necesare controale efectuate de chirurg, incluzând tomografia computerizată la şase luni după intervenţie, apoi anual. Şi după o intervenţie chirurgicală deschisă sunt necesare verificări anuale de către un chirurg. În acest caz, necesitatea unei tomografii computerizate se evaluează individual. Ca şi în cazul tuturor bolilor vasculare, examinările trebuie să includă o analiză a factorilor de risc.

Potrivit specialistului, succesul în medicina cardiovasculară vine din abordarea multidisciplinară, ceea ce presupune efortul unuei echipe complete de medici: cardiolog clinician, chirurg endovascular, cardiolog internenţionist, anestezist, imagist.

Foto: pixabay.com

Citește și:
Intervenţie revoluţionară: anevrism celebral, vindecat prin montarea stentului Flow-Diverter
8 sfaturi pentru a reduce riscul unui atac de cord şi a preveni un accident vascular cerebral
De ce apare din ce în ce mai des accidentul vascular cerebral la tineri
Gestul care salvează viaţa altora şi care te fereşte şi pe tine de cancer şi accident vascular cerebral!
Fereşte-te de stres! Rişti să faci infarct sau atac cerebral!
Viaţa după accidentul vascular: sfaturi pentru recuperarea limbajului după un atac cerebral
Top 10 factori de risc major pentru accidentul vascular cerebral
Exclusiv Online - 01.02.2018

Citarea se poate face în limita a 250 de semne. Nicio instituţie sau persoană (site-uri, instituţii mass-media, firme de monitorizare) nu poate reproduce integral scrierile publicistice purtătoare de Drepturi de Autor fără acordul Mediafax Group.