Povestea lui Sorin Stănculescu, profesorul de 61 de ani din Deva, care coordonează o super echipă de elevi „robotişti”

Vorbeşte cu emoţie şi efervescenţă despre meseria sa. E de părere că „munca alături de copii te determină să rămâi permanent vigilent şi cu spiritul tânăr şi că trebuie, indiferent de situaţie, să faci lucrurile cât mai bine.” Profesorul Stănculescu se numără printre zecile de mentori care au ales să îndrume echipe de liceeni pentru cea mai mare competiţie de robotică din România, FIRST Tech Challenge, organizată de Asociaţia Naţie prin Educaţie fondată de Dana Războiu. 

Are emoţii, mai ales că pentru echipa sa de liceeni – CNDROBOTICS – acesta este primul an în care participă la competiţie. „Am auzit de First Tech Challenge de vreo doi ani şi mă întrebam de ce nu intră acest concurs şi la noi în ţară mai ales că aveam parcă o echipă participantă la acesta cu rezultate deosebite. Am aflat apoi că va  fi prima ediţie a BRD FIRST Tech Challenge Romania, dar cred că am aflat puţin prea târziu ca să mai intrăm şi noi în compeţiţie.

Am aflat apoi că echipa Colegiului Naţional de Informatică „Traian Lalescu” din Hunedoara, coordonată de domnul profesor Mircea Nistor, este înscrisă la prima ediţie şi de atunci am ţinut legătura şi reciproc ne-am informat astfel ca la a doua ediţie să intre ambele echipe în competiţie. Cu soţia Ana (tot profesoară de fizică) şi doi din elevii veterani ai cercului de robotică de la liceul nostru, Alex Ţop (atunci în clasa a XI-a)  şi Alex Domniţeanu (în clasa a XII-a), am fost să vedem pe viu prima ediţie a competiţiei şi am decis că trebuie să fim şi noi printre echipele participante la ediţia a doua”, spune acesta.

Recomandări

Alzheimerul, prevenit de educaţie

Autismul, corelat cu varsta si nivelul de educatie al parintilor

Pentru etapa naţională care se va defăşura anul acesta la Bucureşti, între 23 şi 25 martie, la Sala Polivalentă, profesorul Stănculescu spune că se pregăteşte împreună cu copiii din echipă în timpul său liber. „Mai avem multe de cizelat, dar după ultimele două săptămâni în care au lucrat enorm în fiecare dimineaţă la şcoală, de la 8 la 14 sau 15, şi după concursul demonstrativ de la Timişoara în care echipa şi robotul nostru au mers mai mult decât bine, copiii au devenit foarte uniţi, foarte responsabili şi preocupaţi să se prezinte cât mai bine. Este ceea ce de fapt mi-am dorit de la cercul nostru de robotică.” 

Cât de mult contează munca în echipă

A ales să facă asta pentru că e de părere că astfel de competiţii sunt mai mult decât necesare în sistemul românesc de învăţământ, iar copiii învaţă nu doar să aplice practic cunoştinţe de fizică, matematică sau IT, ci şi să formeze echipe, să se ajute între ei, să se respecte reciproc, să lege prietenii.

„Cred că trebuie schimbată foarte mult concepţia oamenilor pentru a putea înţelege ce însemnă un sprijin real pentru acest tip de activităţi.  în care copiii crează, realizează lucruri importante cu mână lor şi, prin munca lor, înţeleg ce înseamnă munca în echipă, sprijinul dat celorlalţi fără recompense materiale, ce însemnă să te bucuri de fiecare reuşită muncită, indiferit cât de mică este, înveţi să devii mai bun şi mai performant în mod real.

De ceva vreme, de când nu mai ştim nici noi, nici elevii, nici părinţii ce trebuie să facem din cauza rapidelor schimbări din învăţământ, mi-am dorit să pot face un experiment social: să închei mediile la începutul anului şi apoi să începem să facem şcoală adevărată. Atunci probabil aş fi descoperit cine îşi doreşte să înveţe şi cine vine la şcoală de formă. Cred că proiectul acesta mi-a îndeplinit în parte visul. Dar trebuie să revenim la „anormal”. Nu credeţi? Trebuie să credem şi copiii trebuie să creadă că au pentru ce se pregăti.”

Profesorul Stănculescu mărturiseşte că vede sub ochii săi cum copiii învaţă că „munca în echipă permite depăşirea tuturor obstacolelor. Faptul că fiecare este diferit de cel de lângă el nu trebuie să fie un obstacol pentru realizarea unui obiectiv important. Dacă eşti perseverent poţi realiza lucruri deosebite şi ceea ce faci tu prin propria muncă este cea mai bună carte de vizită personală.”