Învaţă să te bucuri de fiecare etapă a unei relaţii

Ştiţi finalul acela de basm "Şi au trăit fericiţi până la adânci bătrâneţi!" – întrebarea mea este: "Au trăit împreună?" Da, stric toată magia, dar adevărul e că în vieţile noastre, care nu sunt ca-n poveşti, se derulează după alte scenarii. Despre scenariul tradiţional – ne-am văzut, ne-am plăcut, mult timp împreună am petrecut, până nu s-a mai putut – vorbim şi noi astăzi. Abordăm principalele etape ale unei relaţii şi învăţăm cum să le trăim mai frumos.

Unde să mai întâlneşti un bărbat ca lumea în zilele noastre? Cred că am auzit întrebarea de cel puţin 20 de ori de la prietenele mele de când a început anul. Asta este o mare problemă a zilelor noastre, chit că suntem în era celei mai rapide interacţiuni umane din istorie (vezi reţele sociale, telefoane care ne spun în orice secundă ce mişcă mii de alte persoane, afaceri de dating care prosperă).

Păi, să vedem ce opţiuni reale avem, dincolo de toate zecile de modalităţi pe care le găsim la o simplă căutare Google şi care nu sunt realizabile. Încep cu metoda mea favorită, deşi multe dintre prietenele mele strâmbă din nas când aud de ea, – online. Da, corect, e plin internetul de nebuni, dar să ştiţi că e plini şi de oameni incredibil de frumoşi (nu doar fizic), pe care avem marea şansă să îi putem întâlni doar click-ăind.

Metoda este excelentă pentru timizi şi, cu invenţia domnului Mark Zuckerberg (fondatorul Facebook), nici nu trebuie să te mai temi de întâlnirile în orb. O altă cale verificată şi răsverificată este – la serviciu. Nu suntem noi generaţia care stă de la 10 ore în sus la birou? Ce alt mod mai bun de a cunoaşte pe cineva? Desigur, cluburile, concertele, chiar şi magazinele prin care ne facem diverse cumpărături sunt soluţii bune.

La fel sala sau orice eveniment sportiv la care (sper că) participaţi cu drag – curse de alergat, curse cu bicicleta, întrecere pe role.

Flirtul – aşa DA, aşa NU

După ce l-am ochit şi ne-am topit, va apărea mai mult ca sigur teama flirtului – dacă nu facem ce trebuie, când trebuie, cum trebuie. Am o amică pe care întotdeauna după o perioadă lungă în care a stat departe de lumea întâlnirilor o apucă grija "dacă nu mai ştiu cum să flirtez, dacă am uitat complet?". E ca mersul pe bicicletă, o liniştesc mereu.

Până la urmă, dacă respecţi nişte reguli din moaşe-strămoaşe – să păstrezi contactul vizual, să faci complimente, să îl atingi din când în când, să fii (cât se poate de) relaxată, să opreşti flirtul la un punct culminant ca să nu îi stea mintea decât la asta o bună bucată de timp, să faci glume – nu are ce să nu meargă bine.

Ca recomandări după întâlnirea propriu-zisă: încercaţi să trimiteţi un sms tare "flirtos" (uitaţi prostia aceea că trebuie să dea celălalt primul semn) şi, dacă tot v-au trecut emoţiile începutului, la următoarea întâlnire acordaţi puţintică atenţie limbajului corpului.

Dacă îl vreţi pe respectivul, atunci tot trupul vostru trebuie să transmită asta: braţele nu au ce căuta încrucişate peste piept, cu părul vă puteţi juca atât cât vreţi (e unul dintre cele mai vechi indicii de flirt), căutaţi-i mereu privirea, atingeţi-vă din când în când gâtul (e o zonă de care bărbaţii sunt teribil de atraşi). Nu fiţi insistente, nu fiţi din cale afară de încordate, fără referiri la foşti şi cu muuulte zâmbete.

Prima dată nu prea e uitată
 Şi nu mă refer la prima-prima dată despre care se face atâta caz (prea mult, părerea mea). Atunci oricum nu prea ştim pe ce lume suntem şi nici nu sunt foarte mari şanse să fim date pe spate de plăcere. Mie îmi place mai mult să cred că nu vom uita primele dăţi care urmează după asta. Au ceva atât de special, încât ne mai pomenim de-a lungul unei relaţii că ni se face dor de o "primă oară" (şşş, rămâne între noi).

Când e momentul optim să se întâmple? Asta numai voi doi ştiţi. Eu nu cred în povestea celor trei întâlniri până la noaptea cea mare – scânteia se poate aprinde din primele minute şi atunci de ce să nu "ardeţi" împreună sau se poate aprinde peste câteva săptămâni sau chiar luni, fără ca asta să influenţeze cu ceva ratele de happy ending, aşa-numitul final fericit.

Nu umblă nimeni cu un cronometru după voi să vă treacă într-un catastif la rubrica "întârziaţi, deci fără şanse" ori "grăbiţi, deci nu tocmai pregătiţi". Tot ce contează este să simţiţi că momentul este cel bun şi, extrem de important, să transmiteţi asta. Aş vrea să am câte 10 lei pentru fiecare poveste a prietenelor mele, sau chiar a mea, care începe aşa "eram atât de pregătită de sex în seara asta, dar nu s-a întâmplat nimic, n-a făcut nici o mişcare".

Păi normal că n-a făcut dacă tu ai transmis toată seara semnalele nepotrivite (probabil din cauza emoţiilor la gândul momentului). La fel de importantă ca transmiterea mesajului că sunteţi gata de sex, dacă nu chiar mai importantă – este protecţia. Nu vă culcaţi pe urechea "sigur are el un prezervativ", nu cedaţi la rugămintea "hai o dată, o singură dată fără, te vreau prea mult!", în concluzie nu vă jucaţi cu viaţa voastră.

Bolile cu transmitere sexuală – multe şi grele – nu vor fi impresionate că sunteţi şi voi, mititeii, abia la primul contact sexual şi ar fi drăguţ din partea lor să vă cruţe. Nu funcţionează aşa. Orice altă frică vă macină – că nu aţi pus lenjeria cu dantelă, că dacă nu e ordine în cameră, cum să dăm aşa buzna la mine, că dacă nu ştiu ce-i place, că dacă o să fie o partidă "bâlbâită" – uitaţi-o. Primul sex nu trebuie să fie perfect, trebuie să fie magic. Şi dacă sunteţi îndrăgostiţi şi plini de dorinţă nici nu are cum să fie altfel.

Vrei să împarţi sufrageria cu mine? Dar mai ales dormitorul. Bine, şi frigiderul
Până să vină inelul, cheile de la casă sunt o piesă interesantă din puzzle-ul relaţiei noastre. Ca şi la prima noapte de dragoste, să "simţiţi" amândoi momentul este crucial pentru mutatul împreună. Şi unul şi altul trebuie să aveţi avântul acela cumva înrudit cu nebunia ca să faceţi asta din toată inima, fără strop de regrete sau ezitări care oricum vor apărea pe parcurs, dar care altfel pot fi biruite atunci.

Cât despre reguli, trebuie respectate unele de bun simţ. Chiar dacă sunteţi pe un norişor şi vedeţi toate lucrurile de sus, în nuanţe de roz, este musai să purtaţi şi o discuţie mai cu picioarele pe pământ – ce tabieturi are dimineaţa, de ce dulapuri, sertare ar prefera să nu vă atingeţi, de când se fac cheltuielile jumi-juma (dacă se fac, dacă banii vor fi puşi cumva la comun), cum vrea să împărţiţi treburile etc.

Poate părea că se cam rupe romantismul, dar fără detaliile acestea stabilite riscul de ruptură e mult mai mare. Apoi, aveţi grijă să nu vă crească posesivitatea până la cer – acum că îl aveţi pe celălalt în vizor 24 de ore, veţi fi tentaţi să îi cereţi socoteală pentru orice absenţă, întârziere, stare modificată. Mare greşeală. Ş-apoi nu uitaţi să vă bucuraţi de voi cuplul, nu de voi vecinii de apartament.

Păstraţi-vă momente speciale departe de casă. Încă ceva care contează mult spre enorm: păstraţi-vă prietenii. Nu vă înghite un peşte uriaş atunci când vă mutaţi cu partenerul, astfel încât trebuie să trăiţi cu el şi numai cu el, departe de ochii omenirii. Etapa aceasta din relaţie nu vă anulează prieteniile şi hobbyurile şi toate lucrurile pe care le făceaţi cu plăcere şi care contribuiau la persoana specială de care s-a îndrăgostit. Sunt multe direcţii greşite în care o puteţi porni după acest pas în relaţie, căutaţi însă echilibrul în tot şi-n toate.

Rutina sporeşte, sexul se răreşte, cearta se-nteţeşte
Şi toate la un loc se cheamă simplu "asta-i viaţa". Chiar şi cele mai simpatice şi invidiate cupluri trec prin asta, e ca un test obligatoriu pe care ni-l dă relaţia. Convieţuirea nu e uşoară, ca să nu mai vorbim că supravieţuirea în sine nu e uşoară (serviciu, facturi, diverse conflicte) aşa că nu e greu să înţelegem de ce ajungem în puncte moarte.

Sondajele arată că principalele motive pentru care partenerii se ceartă sunt banii, sexul şi munca. Este ironic – ne certăm pentru că nu facem sex suficient de des (un adult ar face în medie sex de 61 de ori pe an), şi apoi nu ne arde de sex tocmai pentru că abia ne-am certat pe tema lui sau pentru că 
ne-am confruntat pe alte probleme.

Desigur, uneori se petrece minunea sexului de împăcare (faimosul make-up sex), care însă, avertizează acum unii psihologi, nu ar fi o soluţie – ei consideră că efectele dragostei după ceartă sunt asemănătoare cu cele ale cocainei, iar partenerii pot ajunge să facă sex doar pentru emoţia puternică oferită, fără a rezolva însă şi disputa de la care a plecat totul. Dar măcar e ceva.

Cu rutina trebuie să luptăm permanent şi în faţa căreia nu avem voie să clacăm, pentru că altfel ne înghite de-a binelea. Dincolo de plăţi şi sarcini profesionale şi gunoi iar plin că nu l-a dus nimeni, trebuie să existe (a se citi să facem) timp şi pentru o defilare în lenjeria nouă (merge şi cea de la capitolul prima noapte de sex împreună) şi pentru o întâlnire măcar o dată pe lună (ca în filmele americane în care un el şi o ea ocupaţi decid să iasă în oraş ca în vremurile bune şi nebune) şi pentru un flirt mai reuşit decât primele dăţi când nu ştiaţi prea bine pe ce minunăţie de om aţi pus mâna. Şi nici cât de mult aveţi, iată, de luptat pentru el. Pentru voi.
 

 

 

Citește și:
Pe lângă plăcere, sexul înseamnă responsabilitate
5 tipuri de femei pe care bărbaţii le evită
Ce ne facem cu rutina sexuală
Articol din revistă - 25.10.2013 Sursă foto: Shutterstock
Taguri: flirt, rutina, cearta, cuplu

Citarea se poate face în limita a 250 de semne. Nicio instituţie sau persoană (site-uri, instituţii mass-media, firme de monitorizare) nu poate reproduce integral scrierile publicistice purtătoare de Drepturi de Autor fără acordul Mediafax Group.