Dovlecelul: cât de importantă este coaja

Dacă vrei să slăbeşti, alege să introduci în alimentaţia ta dovlecelul, pentru că este slab caloric. Pe lângă potasiu, acesta conţine fosfor, calciu, magneziu, fier.
  • Publicat:
Dovlecelul: cât de importantă este coaja
Dovlecel

Cu un conţinut mare de apă şi puţine calorii, dovlecelul hrăneşte fără să îngraşe. Este una dintre curcubitaceele cu cel mai mare conţinut de potasiu, util înseosebi pentru inimă şi creier. Recoltat înainte de maturizarea completă, spre deosebire de dovleceii de iarnă, este mai puţin nutritiv. Consumat crud sau foarte puţin gătit, este bogat în nutrienţi şi nu îngraşă.

Dovlecelul: ideal pentru inimă şi ochi

Bun pentru inimă, graţie potasiului. Conţinutul de potasiu (230 de mg la 100 de g) este interesant pentru sănătatea sistemului cardiovascular: acest oligoelement facilitează contracţiile musculare, îndeosebi pe cele ale inimii, şi are efecte hipotensoare recunoscute. De altfel, conţinutul foarte mic de sodiu (3 mg la 100 de g) permite ca dovlecelul să fie inclus în regimurile fără sare.

Esenţial pentru intestine. Dovlecelul galben este mai bogat în fibre solubile (îndeosebi pectine). Cu cât creşte mai mult, cu atât devine mai bogat în fibre insolubile (celuloză şi hemiceluloză). Toate aceste fibre sunt benefice pentru tranzitul intestinal: facilitează evacuarea scaunelor, înmuindu-le şi stimulând uşor contracţiile intestinale, şi favorizează dezvoltarea bacteriilor benefice din colon.

Bogat în minerale. Pe lângă potasiu, dovlecelul conţine fofor, calciu, magneziu, fier, zinc, mangan, cupru şi molibden. Această concentraţie a mineralelor contribuie substanţial la ameliorarea calităţii nutriţionale a meselor.

Bun pentru ochi. Dovlecelul conţine cantităţi mari de luteină şi zeaxantină, două caretonoide antioxidante benefice pentru sănătatea ochilor (sunt implicate mai cu seamă în prevenirea patologiilor legate de vârstă, ca degenerescenţa maculară şi cataracta). De asemenea, furnizează diverse vitamine: provitamina A (betacaroten), vitaminele B1,B2, B6, B9, C şi E.

Seminţele: La fel ca seminţele de dovleac, cele ale dovleacului conţin zinc.

Beneficii nutriţionale

Dovlecelul este foarte slab caloric: o porţie mare, de 300 de g, furnizează mai puţin de 50 kcal, dar conţine fibre, magneziu, vitaminele B1 şi B9. 100 de g de dovlecel crud sau gătit superficial acoperă 50% din necesarul zilnic de vitamina C. Dovlecelul conţine de două ori şi jumătate mai mult potasiu decât dovleacul comun.

Dovlecelul: cum trebuie să fie

Dovlecelul trebuie să fie mic, tare, fără pete negre. Există diverse soiuri, în culori variate: verde, fireşte, cel mai cunoscut, dar şi galben, mai dulce.

Dovlecelul: cum îl mâncăm

Pentru a beneficia de toţi nutrienţii lor, este preferabil să nu îi curăţaţi de coajă. Dacă îi mâncaţi gătiţi, fierbeţi-i în foarte puţină apă, asta pentru a evita distrugerea elementelor nutritive sau beţi apoi apa în care i-aţi fiert. Dacă îi mâncaţi cruzi, în salată, alegeţi-i tineri, ca să nu aibă deloc amidon, care ar necesita prepararea termică pentru o bună asimilare. Sunt delicioşi, spre exemplu, cu migdale.

Puteţi, de asemenea, să-i uscaţi la un dispozitiv de deshidratare a alimentelor sau în cuptor la temperatură scăzută, cu uşa puţin deschisă.

Dovlecelul: unde îl ţinem

Pot fi păstraţi mult mai puţin timp decât dovleceii: cel mult o săptămână, la frigider.

100 de g de dovlecel

  • 17 kcal
  • 1, 2 g proteine
  • 0, 32 lipide
  • 3, 1 g glucide
  • 1 g fibre
  • Index glicemic: 15

Dovlecelul: ce reiese din cercetări

Rutina, un flavonoid care se găseşte, printre altele, în dovlecel, a manifestat la studiile in vitro o activitate antioxidantă care încetineşte oxidarea colesterolului rău (LDL), un factor major în apariţia aterosclerozei (depuneri de grăsimi sub forma plăcilor de aterom pe pereţii arterelor, riscând să le blocheze). Rezultatele nu au fost confirmate însă nici la animale, nici la om.

Sursa: cartea 200 de alimente care ne vor binele, autor Jean-Marie Delecroix, editura Rao.

Urmărește CSID.ro pe Google News
Recomandare video
Totul despre stenoza aortică: „Pacientul poate ajunge chiar și la vârsta de 30 de ani să necesite înlocuire de valvă aortică cu o proteză”