Cistita: simptome, complicaţii şi greşeli de tratament

Cistita se regăseşte astăzi la o femeie din două. De aceeea, această afecţiune are nevoie de o atenţie specială şi nu trebuie tratată superficial.

Cistita este inflamaţia vezicii urinare de orice natură sau cauză. Afectează ambele sexe şi poate fi prezentă la orice vârstă. Datorită particularităţilor anatomice specifice se întâlneşte însă mai frecvent la femei. Pentru a aflat care este este tabloul acestei afecţiuni, cum poate fi diagnosticată, dacă poate recidiva, am apelat la medicul Slavian Bumbu, Dr în Ştiinţe medicale. Iată ce spune specialistul pentru Ce se întâmplă, doctore!

„Cistita se manifestă acut, cu debut violent şi tablou clinic amplu sau cronic, cu manifestări persistente, sâcâitoare şi deranjante.

Cistita poate fi simptomatică, cu manifestări evidente sau asimptomatică, cu manifestari greu determinabile şi mascate; izolată doar la vezica urinară sau asociată cu alte infecţii ale tractului urinar; primară ca şi localizare sau secundară altor procese inflamatorii pelvino-abdominale’’, precizează medicul Slavian Bumbu pentru CSID.

 Simptomele cistitei

  • Imperiozitatea – senzaţie urgentă de micţiune, frecvenţă – mare, disuria – dificultăţi în eliminarea urinei,  cantitate – mică, arsuri sau dureri – în timpul sau după micţiune.
  • Hematuria – prezenţa sângelui în urină, modificari coloristice – verde, galben inchis, modificări ale transparenţei – tulbure sau cu impurităţi izolate, modificări olfactive – miros stident, specific sau acidulat.
  • Disconfort sau dureri suprapubiene, ce se pot intensifica în timpul contactului sexual.
  • Stare generală proastă, apatie, uneori febră şi frisoane.

Sigur, aceste simptome pot fi unice sau multiple, individuale sau asociate altor patologii.

Tipuri de cistită

Cistita bacteriană – cauzată de bacteriile ce ajung în căile urinare fie ca infecţie directa primară, fie secundară infecţiilor din vecinătate.

Cistita interstiţială – vezica urinara dureroasă asociată cu senzaţia de urinare urgentă şi cronică, micţiune dureroasă, frecventă, fără decelarea bacteriilor în urină. În jur de 90% dintre cazuri sunt prezente la sexul feminin.

Cistita virală – mai frecvent la copii, mai rar la adulţi, mai ales imunocompromişi.

Cistita tuberculoasă – creşterea grosimii vezicii urinare cu diminuarea volumului ei.

Cistita euzinofila sau pseudotumorală – mai rar întâlnită, un proces inflamator ce apare la copii şi adulţi.

Cistita emfizematoasă – apare frecvent în diabetul zaharat.

Cistita cristalina alcalină – încrustarea cu fosfat de calciu a mucoasei vezicii urinare.

Cistita chistică – foliculară sau buloasă, asemănătoare carcinoamelor, are potenţial malign.

Cistita medicamentoasă – postchimioterapie – în mare parte post cure cu ciclofosfamide, post methicilină s.a

„Procesele externe ce afectează vezica urinară - neoplaziile pelvine, endometrioza, tulburările inflamatorii pelvine (BIP, diverticulita, boala Crohn).

Din păcate, această listă poate continua cu schistosomiaza, cistita cauzată de corpi străini, adenomul nefrogenic, malacoplakia, actinomicoza, lipomatoza pelvică, cistita asociată cu lupus eritematos, la infectaţi HIV. E posibil să fie descoperite noi forme de cistite ce apar ca urmare a interacţiunii omului cu mediul înconjurător, din ce în ce mai variat şi mai poluat’’, adaugă Dr. Slavian Bumbu.

Complicaţii şi factori de risc

Cele mai frecvente complicaţii care pot apărea sunt: cronicizarea procesului, apariţia rezistenţei sporite la antibiotic, hemoragii, formarea de ulceraţii şi fistule.

„Din păcate, persistenţa afecţiunii poate contribui la disconfortul psihic, la creşterea intensităţii durerii şi amplificarea semnelor urinare, fapt ce determină scăderea calităţii vieţii.

Factorii de risc pot fi igiena inadecvată, bolile cu transmitere sexuală, jucăriile şi jocurile sexuale, contraceptivele locale, hipertrofia sau inflamaţia prostatei la bărbaţi, vârsta, bolile associate”, mai spune medicul Slavian Bumbu.

Cauzele care duc la apariţia cistitei

Cistita instaurată ca afecţiune primară la nivelul vezicii urinare este cauzată de infecţii bacteriene, fungice, virale, cu microorganisme, iar cistita instaurată secundar apare ca urmare a altor afecţiuni şi situaţii sau stări (boli generale, traumatisme locale, procese inflamatorii pelvine, neoplazii, ingestii de substanţe, postradioterapie, stări imunocompromise etc.)

Cum se pune diagnosticul

„Pe baza anamnezei, a semnelor clinice si a examenului clinic se determină un diagnostic presupus şi se indică:

Analize de laborator: precum sumarul de urină, sedimentul urinar, urocultura cu antibiogramă. Investigaţii – ultrasonografia, probe urodinamice, radiografia (urografie i/v, cistografia etc), cistoscopia şi, dacă este necesar se practică şi biopsia ( la cistita interstiţială, diagnosticul se bazează pe manifestările clinice, iar biopsia susţine diagnosticul)’’, precizează medicul Slavian Bumbu, Dr. în Ştiinţe medicale.

În funcţie de gradul afecţiunii, de cauză, complicaţii şi implicaţii se pot face investigaţii imagistice mai ample (RMN, CT) precum şi o gamă mult mai mare de analize de laborator.

Cum se desfăşoară tratamentul

Tratamentul este variat şi depinde de forma, cauza şi complicaţiile existente ale patologiei de bază sau celei asociate. „Trebuie să fie unul individualizat, iar in cazul infectiilor bacteriene tratamentul cu antibiotice trebuie sa fie in conformitate cu antibiograma. Cistita euozinofilă la copii nu necesită de obicei treatment, iar asta pentru că, de cele mai multe ori are o vindecare spontană’’, mai spune specialistul.

Cum poate fi prevenită?

Majoritatea cistitelor pot fi prevenite. „În cazul celor infecţioase  se respectă măsurile de precauţie şi igienă, iar cele noninfecţioase necesită măsuri complexe şi depind, în mare măsură, de cauza şi specificul lor. Cele cu statut de imunocompromis necesită restaurarea imunităţii normale’’ , adaugă Dr.Slavian Bumbu.

Care pot fi greşelile de tratament?

„Tratamentul de sine stătător este cea mai frecventă greşeală, apoi tratamentul antibiotic fără urocultură şi antibiogramă în cazul cistitelor bacteriene, urmat de un tratament instaurat tardiv faţă de termenul şi condiţiile oportune.

Poate recidiva?

„Poate, însă, în cele mai multe cazuri, recidiva are loc din cauza suprainfectării de novo cu altele sau aceleaşi tulpini de bacterii, tratament fără antibiogramă, formarea rezistenţei la antibiotic în timpul tratamentului, persistenţa factorilor cauzatori sau a condiţiilor determinate de cistită.

Recidiva cistitei se poate preveni urmând tratamenente individualizate, în funcţie de forma, cauza şi circumstanţele afectiunii, la unul dintre medicii specialişti în ginecologie, urologie, uro-ginecologie”, mai spune Dr. Slavian Bumbu.

 

Citește și:
Tampoanele zilnice cresc riscul de cistită!
Evită cistita consumând aceste 5 alimente!
E sau nu cistită? De ce urinăm des când ne e frig?
Cum tratăm cistita?
Nu confundati cistita cu vaginita!
Cistita iti da batai de cap? Scapa de ea definitiv!
Cistita, anexita si hemoroizi. Fereste-te!
Exclusiv Online - 23.03.2018

Citarea se poate face în limita a 250 de semne. Nicio instituţie sau persoană (site-uri, instituţii mass-media, firme de monitorizare) nu poate reproduce integral scrierile publicistice purtătoare de Drepturi de Autor fără acordul Mediafax Group.