Tusea: când e cazul să ne îngrijorăm

Sunt atâtea feluri de tuse şi nu ştii ce se ascunde în spatele fiecăreia dintre ele. Pentru că tusea nu e în sine o boală, ci un simptom ce poate fi asociat unei anumite afecţiuni. Dr. Camelia Oprea, medic specialist medicină internă, cu competenţe de ecografie generală şi ecocardiografie, ne-a explicat, pas cu pas ce este tusea, de câte feluri e, când şi de ce tuşim şi, mai ales, când e cazul să ne îngrijorăm.

Tusea  este un act reflex (involuntar) care presupune un expir exploziv, zgomotos care prin viteză mare a aerului expirat permite antrenarea materiilor existente în căile repiratorii şi eliminarea lor pe cale orală. Tusea nu este o boală, este un simptom asociat unor afecţiuni variate (cel mai frecvent însoţeşte un episod de intercurenţă respiratorie (traheobronşită, laringită, pneumonie, gripă) sau afecţiuni mult mai complexe de
genul neoplasm pulmonar. În afecţiunile cu evoluţie limitată în timp (procesele infecţioase – pneumonii, gripă, traheobronşită), tusea este însoţită şi de alte manifestări specifice unui proces infecţios viral sau bacterian – febra, frison, junghi toracic, stare generală afectată). Aceste  simptome se remit, iar tusea poate să persiste în medie 3 săptămâni după un astfel de episod. Devine îngrijorătoare tusea care persistă şi după 5-8 săptămâni (numită tuşe cronică). Tusea cronică este cel mai adesea motivul prezentării la un consult de specialitate.

Tusea: productivă sau uscată?

Într-o astfel de situaţie trebuie să acordăm atenţie următoarelor aspecte: ce eliminăm după un acces de tuse ? Astfel vorbim despre o tuse umedă (productivă) sau o tuse seacă. Dacă este productivă are valoare aspectul sputei (macroscopic, adică privit cu ochiul liber): sputa seroasă (lichid transparent, incolor), sputa purulentă (galben verzui), sputa cu striuri sanghinolente (hemoptizia). Dacă este în cantitate suficientă poate fi recoltată în borcanele speciale pentru analize specifice.

Tusea: când tuşim?

Dacă tusea persistă, ar trebui să ne întrebăm în ce moment al zilei tuşim mai des: tuse
matinală, la fumători, în special prin mobilizarea pe tractul respirator a secreţiilor acumulate în timpul nopţii (toaletă bronşiilor) sau tuse de seară (vesperală), uneori însoţită şi de ascensiune termică atrage atenţia asupra unor procese infecţioase (abces pulmonar, pneumonie).

Tusea: cum se aude când tuşim?

Tusea surdă (în grad maxim afonă) este prezentă în special în afecţiuni care interesează laringele ( inclusiv neoplasm laringian). Tusea bitonală: există la nivelul laringelui un segment cuprins între corzile vocale numit glotă (orificiul glotic). Acesta este străbătut de fluxul de aer, iar în funcţie de timpii de respiraţie (inspir/expir) acesta este închis sau deschis . În tusea bitonală (tusea pe două tonuri) una dintre coardele vocale este hipotonă (flască), iar vibraţia ei la trecerea aerului produce acest timbru vocal. Motivul pentru care una dintre coardele vocale poate fi flască este pareza nervului care o comandă, adică nervul laringeu recurent care poate fi interesat de diverse formaţiuni tumorale care îl comprimă, aflate în torace (adenopatii, limfoame, cancer pulmonar).
Tusea lătrătoare este o tuse foarte sonoră, apare în procese care comprimă traheea cum ar fi prezenţa unor adenopatii cervicale, cancer de trahee, cancer esofagian). Tusea convulsivă (măgărească) se caracterizează prin accese numeroase, rapide şi puternice de tuse, care apar în cascade. La finalul unui acces de tuse apare un zgomot şuierător sau chiar un episod de vomă (conţinut alimentar). La copil una din cauze era infecţia cu
Bordettela Pertusis. Imunizarea se face prin vaccin inclus în calendarul obligatoriu al vaccinarilor unui copil.

Tusea: situaţii particulare

Pot exista şi unele situaţii aparte, adică tusea cronică asociată unor afecţiuni extrapulmonare: 
Tusea seacă, iritativă, apărută predominant după masă (postprandial) aflată în legătură cu orarul şi conţinutul meselor, accentuate la trecerea în decubit dorsal (întins pe spate). Este o tuse produsă prin refluxul conţinutului gastric către esofag, prin iritarea orofaringelui. Conţinutul gastric refluat este agresiv prin aciditatea sucului gastric.
Tusea seacă nocturnă care apare la trecerea în poziţia culcat pe spate, poate fi expresia unei insuficienţe ventriculare stângi (insuficienţă cardiacă). Aşadar, se poate considera semn de boală cardiacă dată de o afecţiune valvulară (valvele sunt acele uşiţe de la inimă prin a căror închidere şi deschidere sângele circulă într-un anumit sens) sau de afectare a muşchiului inimii (cardiomiopatii).
Tusea cu striuri sanghinolente (tusea hemoptoică) însoţită de junghi toracic, în special la o femeie tânără, fumătoare, poate ridică suspiciunea unei afecţiuni severe prin înfundarea cu un cheag de sânge a arterei pulmonare sau unei ramuri a acesteia (Embolia pulmonară) reprezentând o urgenţă medicală.
Tusea seacă la efort (mai ales în sezonul rece) poate fi semn de hipereactivitate bronşică.
Tusea seacă la medicamente, în special cele folosite în tratamentul hipertensiunii arteriale.
Tusea cronică din sindromul picăturii postnazale apar accese predominant nocturne de tuse datorate inflamării şi iritării faringelui prin scurgerea secreţiilor nazale pe peretele posterior al faringelui. Aceste secreţii sunt în mod normal înghiţite, dar când apare o supraproducţie de mucus sau nu sunt drenate aceste secreţii corespunzător, ele se acumulează şi produc simptomele de mai sus ( cauze rinită cronică, sinuzita cronică).
Tusea psihogenă este un diagnostic de excludere şi este expresia unor tulburări emoţionale, anxietate, dorinţa de a atrage atenţia. Este calmată la medicaţia psihotropă, la îmbunătăţirea climatului social.

Tusea: complicaţii

În cazul în care tusea persist sau este foarte puternică, pot apărea şi complicaţii:
- Tusea emetizantă, adică accesele prelungite de tuse pot produce distensia gastrică, urmate de un episod de vărsături alimentare).
- Sincopă, pierderea bruscă a tonusului postural. În timpul acceselor de tuse se produc nişte mişcări active ale cutiei toracice care pot determina scăderea volumului de sânge care se întoarce la inimă (întoarcerea venoasă) şi, prin urmare, poate scădea debitul
cardiac cu scăderea perfuziei organelor nobile.
- Complicaţii mecanice, în timpul unui acces violent de tuse se pot sparge bule de emfizem de la nivelul plămânului (ele sunt ca nişte pungi cu aer –prezente în mod patologic la nivelul plămânului) determinând o urgenţă medicală numită pneumothorax.
 

Tusea: semne de alarmă

Printre simptomele care ar trebui să îţi dea de bănuit, se numără: durata tusei (tusea cu durata mai mare de 5 -8 săptămâni, aşa-numita tuse cronică), prezenţa însoţitoare a unui sindrom febril, scădere ponderală, dificultate în respiraţie, tuse cu striuri sanghinolente, tuse purulentă, la tuşitorul cronic (Bronşită cronică, Tabagismul cronic) modificarea caracteristicilor tusei faţă de cum îşi cunoştea el “tusea” (timbru, frecvenţă), voce răguşită, dificultăţi la înghiţire pentru alimente solide sau semisolide. În oricare dintre aceste situaii este necesar să mergeţi la medicul de familie sau la medicul specialist ( pneumolog, internist, cardiolog).

Citește și:
Rădăcina de lemn dulce: tratează tusea şi răcelile
Tratează tusea în mod natural
Medicamente şi siropuri de tuse: eficiente sau nu?
Exclusiv Online - 04.01.2019

Citarea se poate face în limita a 250 de semne. Nicio instituţie sau persoană (site-uri, instituţii mass-media, firme de monitorizare) nu poate reproduce integral scrierile publicistice purtătoare de Drepturi de Autor fără acordul Mediafax Group.