Maroc, ţara care uneşte destine!

15

Se înserează în Medina, Kilometrul 0 din Marrakech.

Pe măsură ce întunericul se lasă, aromele se înzecesc, fumul se îndeseşte, sunetul tobelor se intensifică.

Sutele de oameni devin mii.

Miile de culori din ţesături, condimente, contrastează cu spectacolele ambulante oferite la fiecare colţ.

Galerie foto

vezi galeria 15 foto

Mirosul de castane coapte se îmbină într-un mod ciudat cu cel de melci fierţi şi cel de portocale proaspăt stoarse. Zeci de chelneri te îmbie cu sloganuri din ce în ce mai originale să le calci pragul imaginar - sunt restaurante ambulante -. Reţin: "Choose number 25 and stay alive!" (Alege numărul 25 şi rămâi în viaţă).

Mda, mâncarea poate fi o problemă. De adaptare. Vorbim însă despre o călătorie în afara zonei de confort, singurele trip-uri ce contează într-un final, dacă este să mă întrebaţi pe mine. Aşadar, trec peste uşorul disconfort vizual şi aleg ceva de mâncare: vinete şi calamari. Prăjiţi. Ştiu că tot ce este prăjit la temperaturi înalte este scutit de microbi, virusuri şi alţi demoni. Hotărăsc să uit de toate aceste reguli şi să-mi ascult doar instinctul. Gustos, gustos.

Merg mai departe. Un vânzător de fructe desface cu un cuţit imens, într-un mod spectaculos, câteva fructe exotice special pentru mine. Bineînţeles că le gust. Plătesc 2 euro. Probabil prea mult pentru preţul pieţei, însă experienţa a făcut toţi banii. Ochii îmi fug. Din nou. Şi mie şi altor turişti. Către îmblânzitorii de cobre. Wow. Cred că în 24 de ore în Medina se fac zece mii de fotografii. Pentru cel puţin 2.000 se cer bani.

Marocanii îţi oferă un adevărat spectacol vizual şi auditiv. Cu 1 euro poţi face câteva fotografii reuşite. Chiar şi un selfie. Un asemenea ritm ca în Medina nu am mai întâlnit niciodată şi nicăieri. Spectacolul continuă până după ora 00.00. Uşor, uşor ritmul scade, oamenii se retrag spre case.

Sahara 

Noaptea se transformă în zi brusc. La ora 5.00. Începe rugăciunea. Se aude în fiecare colţişor, iar pielea mi se face de găină. La ora 7.00 Medina abia se trezeşte. În 30 de minute plec spre Sahara - drumul până acolo durează mai bine de 30 de ore (se traversează munţii Atlas, include o noapte în deşert, plimbare cu cămila, o noapte cazare într-un hotel - 75 euro). Înlocuiesc cafeaua cu fresh de portocale (2 lei) şi clătite simple (1 leu).

Prin faţa mea simultan trec biciclişti, două vaci şi două Dacii... Las Medina să se coloreze, să se aglomereze, să se umple de fum din nou. Munţii Altlas se arată. Au toate nuanţele. De la verde, la galben, la maro, la gri. Pământ roşu. Este greu de povestit, mai interesant de trăit. Am ajuns în Sahara înainte de apusul soarelui. Ghidul nostru ne-a ajutat să ne aşezăm eşarfele pe cap. În stil berber.

Nu sunt doar pentru fotografii ci foarte utile. Urmează o călătorie de 90 de minute pe cămile. Dunele au şi 3 metri înălţime. Regret dacă am pus o bluză sau o sticlă de apă în plus. Îi îngreunez sarcina dificilă a cămilei. Ne-am acomodat rapid în corturile berbere. A şi plouat. Cel mai bun pui tanjin aici l-am mâncat. La lumina lumânărilor. Răsăritul ne-a găsit tot pe cămile. Splendidă experienţa.

Aş vrea să vă mai povestesc despre Essaoira, oraşul de la Oceanul Atlantic, despre Grădinile Majorelle - unde Yves Saint Laurent a creat şi a locuit, despre fabricile bio de ulei de argan - vestite în toată lumea unde lucrează exclusiv femei, despre cât de greu este să alergi în deşert, despre ce mâncare delicioasă am găsit în cele mai mizere locuri, despre prietenii mei berberi Housein (23 ani) şi Koutar (25 ani) şi despre modul în care ei văd viaţa, despre amulete, deochi, despre pielărie, despre cât de interesant este să negociezi cu marocanii, despre cultura lor, despre muzică, despre cât de mult te schimbă Marocul.

Pe toate aceste drumuri m-am tot gândit la ce mi-a zis un amic: Marocul uneşte destine. Mi-a rămas întipărit în minte asta... Nu mi-am făcut planuri, nu am avut aşteptări, nu m-am pregătit, nu m-am documentat, nu mi-am făcut griji, nu m-am dus cu cei mai buni prieteni la pachet. Am descoperit acolo oameni minunaţi. Uneori nu ai nevoie de planuri. Ci doar de o inimă deschisă.

Foto: Daniel Kosuth

Citește și:
Destinaţia de iarnă ideală pentru schi: Ischgl, Austria!
Experienţe turistice memorabile în Germania, Dubai şi Turcia
Trenduri în turism: recomandări de oferte turistice de la Răzvan Pascu
Articol din revistă - 09.02.2015
Taguri: maroc, destinatii, turism

Citarea se poate face în limita a 250 de semne. Nicio instituţie sau persoană (site-uri, instituţii mass-media, firme de monitorizare) nu poate reproduce integral scrierile publicistice purtătoare de Drepturi de Autor fără acordul Mediafax Group.